un alt început...

prea devreme...
\"prin gura clopotului
aceleași duminici pornite
împotriva răului
lângă poarta lui Dumnezeu
se rostuiește ruga
celui slab\"....prea adevarat
frumos

...Doamne, atat de frumos susura...\"lângă poarta lui Dumnezeu
se rostuiește ruga
celui slab\"
cuvintele prind har, au crez, creaza poezie, good for you!
exceptional, pentru mine:
\"...liniștea se cațără pe mine
și mușcă din ani\"
pacat, neremarcata stare nichitinesciana, careia Teo Dume i-a gasit o noua viata.
la atat de mult frumos, eu as citi in loc de:
\"urmele tatuate de păsări
pe resturi de clopot\"

urme tatuate de pasari
pe un ciob de copot

sau cam asa, maestrul stie mai bine...
sa ne traiesti! Dume!

Teo,

O nouă reușită. Mi-am permis o modificare minoră, m-am jucat cu versurile, sper că nu te superi prea tare.

la margine de cer
...liniștea se cațără pe mine

în unduirea sufletului
umblă cuvintele

prin gura clopotului
aceleași duminici pornite
împotriva răului

lângă poarta lui Dumnezeu
se rostuiește ruga


Cu prietenie

Doru Emanuel

de vizită și semn. da, prin gura clopotului rostuim cuvinele care vin în ajutorul celor slabi

stimă,
teodor dume,

eugene,
mă bucur de trecerea ta și îndeosebi că ți-a plăcut. împlinirea autorului e atunci când cititorul se împlinește și el prin lectură.
îți mulțumesc încă odată pentru aprecieri

cu prietenie,
teo

Teodor, te regăsesc acolo unde te-am lăsat, lângă altar, cruce, clopot. Ești un poet al veșnicei reîntoarceri spre absolutul divinității, dar nu insistent ci delicat ca un psalm rostit într-o limbă duioasă lângă malul unei mări cu valuri mici. Eu înțeleg această limbă și sunt val la malul poeziei tale.
Cu prietenie fermă și ... cu tot!
PP

sunt bucuros că citești și îți place.cum să mă supăr. tu poți interpreta acum vrei. mulțumesc, doruleț!

cu prietenie,
teo

da, devenim extrem de delicvați atunci când vrem să ne întoarcem la Cuvânt
mulțumesc,prietene!

stimă,
teo

corect a se citi, extrem de delicați,
scuze, tastatura...