Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ecaterina-stefanEȘ
Ecaterina Ștefan
@ecaterina-stefan
Poezie

Fugind înspre oriunde

1 min lectură·
Mediu
Vezi mâinile astea cum tivesc și rup
laolaltă pânza zilei.
Vezi degetele topite în torțele nopții
când cele mai aprigi dorințe
se transformă-n iluzii.
Încă te mai întrebi unde norocul
își ascunde pătuceanul.
Nu amice, viața nu doarme niciodată.
Fugi mereu după taina ce nu ți-e dat să o afli
fără să știi cît venin păstrează depărtarea.
Pereții mișcători te apasă
de parcă ai fi un simplu loc gol,
cavernă spintecată de realitate
când visele nu își mai termină festinul.
Ai vrea să fii o statuie uitată pe alei străine,
nimeni să nu îți recunoască disperarea ochilor
Să își găsească liniștea în lemnul putred
îmbrățișând transparența ferestrei
Colo adevărul se refractă
risipit în straturi de ceață sub aripi
ce-și cresc naivitatea pe umărul tău stîng
044.003
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ecaterina Ștefan. “Fugind înspre oriunde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1772125/fugind-inspre-oriunde

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sorin-eneSEsorin ene✓
interior circular, fara distante intre imagini si cuvant. imi pare un text ce isi sustine ideea de la inceput la final, fara a deraia. vine in intampinare si transparenta, dublata de ochiul fixat pe o anume stare, ce poate fi perceputa tocmai datorita simplitatii expunerii. cand lucrurile nu sunt frante, spatiile se lasa descoperite firesc. asa ca aici.
0
@luminita-suseLSLuminita Suse✓
Mi-au placut mult versurile cavernă spintecată de realitate/ cînd visele nu își mai termină festinul
Pentru versul #9 propun o corectie mica: fugi mereu după taina ce nu ți-e dat să o afli Un pic fortat acel \"numai\" din să își găsească liniștea numai în lemnul putred/ îmbrățișînd transparența ferestrei// colo adevărul se refractă Excelente aceste versuri plus cele finale. Colo sau acolo?
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache✓
Îmi place să cred că adevărul acestui poem se reflectă în ultimele trei versuri. De aici pornesc pentru înțelegerea întregului...
Aici adevărul refractându-se se modifică, nu mult dar este suficient un simplu unghi modificat pentru ca acesta să fie altfel, sau poate să nu mai fie adevărul cunoscut.Iluzia este chiar acest adevăr refractat, ziua și cu atâta putere noaptea.Însuși norocul este o iluzie superbă despre opinia noastră despre noi...
Am construit aici Ecaterina, pentru uzul meu, o explicație care îmi deschide ochii asupra a ceea ce ai scris și ceea ce mă face să îmi placă ce ai scris....Sper să nu o fi dat prea mult în bară
Cu prietenie
PP
0
@ecaterina-stefanEȘEcaterina Ștefan✓
Sorin, tu ai pus accentul pe transparența stărilor afective în planuri paralele, străbătute perpendicular de o linie care-și menține ideea din început pînă-n final, și este corect așa. Merci fain de schema structurală.

Luminița, mulțumesc pentru rafinamentul cu care îmi faci micile corecturi. Am rectificat. Acolo sau colo e cam una și aceeași; nu are vreo importanță, așa mi-a venit mie să scriu aici.

PP, observ capacitatea de a te pune în pielea autorului. Nadeau i-ar zice \"o formă de vampirizare\" (nu cu sens peiorativ). Ai unit ideile transmise din diferite fragmente într-o concluzie pe măsură. Pentru asta îți mulțumesc.




0