Poezie
am început să accept sfârșitul istoriei. i se pare ca o dragoste studiată cu forcepsul
1 min lectură·
Mediu
dincoace de tine e el
cel ce poartă numele meu
cel ce poartă sângele meu învelișul meu de piele
el în partea dreaptă a iubirii tale
în acest caz nu se aplică dihotomiile lobotomizante
înlăturăm dreapta înlăturăm stânga
rămâne centrul
ideologiile mângâierilor lui trec prin mine
eu sunt acel observator trimis la fața locului
să-i cuprind buzele și limba și dinții
să-i dau apoi știrea despre starea calitatea ecologică gnoseologică
a ignoranței lui
el este un simplu întinzător de mâini
lipsite de sensurile vinete ale frigului
strecurat șerpește în vizuina tuturor exhibițiilor trecătoare
am priceput că el
nu
el nu știe de unde începe unde sfârșesc eu
ea percepe tentația puterii de a căpăta
doar acele spirale nefolositoare ale ceasurilor sfărâmate
în ceasurile de dezmăț înghețat
dar niciodată
îmi place acest continuu întrerupt al lui niciodată
nu le-a adunat de pe jos topindu-le
în diferite pahare mânjite de atât de multe rujuri amestecate cu pleavă
stăm toți trei unul după altul
în același timp
002524
0