dislocări

Text captivant, construcție bine închegată dintr-un aliaj al firescului cotidian și al unei experiențe existențialiste care preferă spectacolul de dincolo de eventualele limite, totul ducînd sprea această miraculoasă acumulare-eliberare de energii verbale, resimțită mai ales de cel care citește:

\"acum sunt mai liberă
se desfac din mine cufere vechi
zi și noapte amestecate
ca în caruselul de bâlci
parcă pot zbura mai ușor
se mișcă în mine clapele pianinei
într-un cântec știu acum
fără oprire\"


Aprecieri!

remarc un poem bun, împlinit prin construcție și exprimare, reliefat de firescul zilei

\"prin urbea foarte grăbită și ocupată
mi s-a rupt tocul de la pantof
izbucnesc în râs mă incomodau
acum sunt mai liberă\"

o să revin cu plăcere pentru a lectura un text bun
cu sinceritate,
teodor dume,

poemul indică o diseminare a identității în cotidian, rămîn destule motive pentru a rămîne întregi:
,,cu tot avutul în mâini
o carte rujul vreo două monede
în caz de urgență
am la mine și zâmbetul,,. îmi place plimbarea ta,
cu sinceritate,

banala,dupa mine;o salveaza oarecum,versul,intr-un cantec stiu....;
acasa iar se muta de colo colo,mi-a amintit de un vers al unui prieten;acasa ma simt doar departe de casa

Vă mulțumesc tuturor de trecere. Uneori mă simt atât de singură, încât uit că mai am totuși cititori, fie ei și cu ochi critic.

Domnule Popa, vă mulțumesc pentru aprecieri.
Teodor Dume, sper să fie atât de bun încât să miște ceva în cel ce citește, e tot ce-mi doresc, ca la capătul celălalt să existe o reacție, de orice fel.
Cezara, mulțumesc, te mai aștept și la alte plimbări, dacă merită.
Mihail, banal să fie, uneori cele mai simple lucruri sunt cele mai frumoase.