Geneza adevărată

da, geneză scanată complet în profunzime cu o varietate a trăirilor și stărilor.
poem de-o complexitate rară în care încrucișarea întrebărilor din gândirea umană și sensibilitate îl împlinește

\"Nu se știe nimic
Despre Pământ
Dacă e rupt din soare
Sau dacă pur și simplu
Noi l-am clădit
Cu oasele noastre\"

plăcut, o să revin cu plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,
sau
\"Să putem spune despre el
Că e aidoma unui craniu
Prin cuvinte de laudă
La adresa sferei\"

da, un text ce abordeaza o tema profunda...nu se stie nici cine esti tu, Victor, cel care *spune* toate acestea rostind *definitii* prin *invatate* cuvinte...si orice tentativa de definire porneste mereu de la un *dat* pe care ne sprijinim si despre care, de fapt, nu se stie nimic...si mereu rostim *adevaruri* pornind de la niste sabloane mentale...aici e marea taina a existentei...nu se stie nimic despre nimic si totusi EXISTENTA, trairea fiecaruia dintre noi a certitudinii de \"EU SUNT\" nu poate fi negata de nimeni si de nimic...EU SUNT!...NOI SUNTEM!...

Teodor Dume, mă bucură că se poate vedea în textul meu mai mult decât un curs de Geologie Generală.Mulțumesc pentru că ești aproape.

Ioana, ai dreptate în ciuda misterului Ființăm.Dar ce e uimitor este cum tânjim după Sferă.Mulțumesc că te afli în apropiere.

Gânduri bune,
Victor

am rămas cu gîndul că pămîntul ar fi un maldăr de schelete și atmosfera sufletul lui. incertitudinea unei origini veridice și unice ne îndeamnă la cugetare. nu cred că e vreun om care să fi aflat răspunsul la toate întrebările timp de o viață. în mare parte, tainele au și ele farmecul/rostul lor. altfel ne-am plictisi rău.

Cu referatul meu la cursul de Geologie Generală, ai observat bine, nu doresc să *strivesc corola de minuni a lumii*,chiar dacă e atât de direct.Mulțumesc pentru comentariu.

Numai bine,

E și un răspuns aici \"Dacă e rupt din soare
Sau dacă pur și simplu
Noi l-am clădit
Cu oasele noastre
Desăvârșindu-l mereu
Ca depărtându-ne în spațiu
Să putem spune despre el
Că e aidoma unui craniu
Prin cuvinte de laudă
La adresa sferei\" Trebuie citit cu atenție! În versurile noastre dăm glas inspirației, e un mesaj în poem și eu zic: aflarea adevărului sporește corola de minuni a lumii! Cunoașterea nu are căpăt, plictiseală... prin cunoaștere ne eliberăm! Versuri adânci, mănunchiuri de întrebări și răspunsuri.

Marius, mulțumesc mult pentru generosul comentariu.În fond de la adevărul șziințific la cel poetic nu e uneori decât o aruncătură de băț. Să știi că îți citesc versurile foarte inspirate în ultimul timp.

Numai bine,
Victor

Victor,
am citit cu placere. geneza, zic, fara adevarata... in rest, poemul pare, la prima vedere, doar, un joc in mainile unui copil mare. poate ca, aici, in spatele tainei, este si miza lui.

cu prietenie,

Petruț, poate suna mai bine Geneza, am completat *adevărată* ca o ironie la faptul că, geologic, *Nu se șzie nimic despre Pământ*.Mulțumesc pentru comentariu și te mai aștept.

Cu prietenie,
Victor

primele două strofe sunt un autentic demers liric făcut în sensul deteleologizării naturii, prin utilizarea excelentă a metaforei;
și, iată cum:
atmosfera este “ duhul Pământului”,
hidrosfera- “apă sau pește/cu valuri zbătându-se” iar
pământul-este “rupt din soare sau ... clădit/Cu oasele noastre”
*
Dar cum eul, ca subiect gnoseologic, este supus îndoielilor: « Nu se știe cum/ Nu se știe când/ Nu se știe nimic » ??? Victor Țarină dezvoltă tema genezei într-o manieră metafizică, apropiindu-și demersul de actul creației;
astfel, Pământul căruia îi este proprie sfericitatea, ar putea fi gândit că se prezintă prin sine asemenea unui « craniu/Prin cuvinte de laudă/
La adresa sferei »
*
Direcțiile de gândire către care ne îndeamnă versul poetului sunt, prin urmare, direct legate de unicitatea și centralitatea ființei; abordarea genealogică este realizată prin metafore iar imaginea de ansamblu este plină de starea infabilei căutări a sinelui și a lumii ca spațiu propriu centralității ontologice, necesar ființării umane.

aprecieri deosebite, salutări din bucurești !
ps. Victor, scuze, uneori...reacțiile reflexive se produc « post hoc »...analysis ;
servus,
amalia

Amalia, multumesc pentru generosul comentariu.Într-adevăr, când există doar ipoteze, avem totuși o certitudine.locuim pe o sferă care este centrul Universului.Te mai aștept, chiar cu întârziere.M-am bucurat.

Salutări din Cluj
Victor