Poezie
drăcii angelice
un cartof de-men-ți-al
1 min lectură·
Mediu
doamne și eu tocmai voiam să mă și veselesc
să mă simt sau să îmi pară bine
dar dumnezeul meu e musai ceva
de care mă simt
sau îmi pare rău
mă întreb cam trist
ca o jivină orbeț de divină
cît mai putem ajunge de ne-mai-văzuți
și nu doar că e de dorit dar
e de-men-ți-al stringent
ca să ne vedem
păi cum de ce
păi numai faptul că în consecință
ne-am putea despărți prieteni
ar merita ditamai harababura
mă bîntuie benga la devlă
cum să mai spun nici mie
nu mi-e destul de limpede ceața
inima mea e un cartof crește în cîmp
liber ca iarba plouă buruieni acolo
dinadins ca să înfloresc drăgăstos
da\' numa\' de-al naibii mă imunizez cu ambiția
să vin să aburesc în farfuria ta
pe urmă gata devin invizibil și
asta e toată memoria cartofului
tot dumnezeul lui nenorocit
he-he
păi cine să mai și știe
care anume cartof
și cum
și de ce?
023.927
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Asztalos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
George Asztalos. “drăcii angelice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-asztalos/poezie/1766356/dracii-angeliceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MNMNmarius nițov✓George, ai mult umor în versurile tale și înțelepciune, cu o foame de dumnezeu gustul cartofului de aici are ceva deosebit, nu pot să uit că l-am cules de pe pământul tău!
0
GAmersic pentru aprecieri e încîntător pentru mine dacă poemul e de rememorare și se vede...mă pot măcar despărți de cititor ca între prieteni așa...:)
amical fain frumos,
amical fain frumos,
0