e prea devreme să fie azi

Această poezie mi-a plăcut cel mai mult din tot ce am citit. Dacă aș putea să mă adun și să îi fac o scurtă analiză literară i-aș da o stea. Dar ar fi o distrugere ca o impietate. Ca și cum ai extrage un fluture frumos din insectar și l-ai desface în bucăți sub lupă ca să vezi ce îl compune și unde se curbează lumina levogir ca să impresioneze ochiul. Și la loc nu l-ai mai putea restaura complet sau ceea ce ar rezulta ar fi o altă insectă. O altă poezie... Asta nu e chiar așa de rău. Ia să vedem. Ah, acum știu. Poezia ta îmi evocă o pictură de Dali. Time, and time again. Prima strofă e catchy adică atrage și te acaparează prin simplitate, inedit și implicații semantice. La strofa a treia am avut o ezitare, dar e o chestie pur subiectivă, nu îmi plac versurile despre cimitir și morți. Tema aceasta a fost abuzată de poeții predecesori. Dar imaginea \"simt așa ca și când îmi cresc cactuși la încheieturi\" o salvează. Totusi, pe strofa aceasta aș mai lucra. Închei poezia la fel de interesant cum ai pornit-o. Plină de admirație la suita \"în nopțile de vară să aflăm dacă/ stelele scot sunete de greieri/ sau invers\" Ah, știu acum. Coordonata stilistică a textelor tale este \"novelty\", inovația, surpriza discursului și a imagisticii, și ancorarea în realiatea imediată. Sau mai degrabă ridicarea ancorii acoperită de alge și creaturi ce par ireale la prima vedere. Au fost extrase din abisurile cotidianului, de aceea epatează. Acolo ajunge numai ochiul poetului.