sculptor...

in care sculptorul e un indragostit iremediabil.

f amical,

Alberto, multumesc pentru semn...cred ca fiecare cuvant isi *completeaza* universul de actiune printr-o permanenta re/descoperire a lui in ochii celui care priveste...

concentrare reușită de imagini care sugerează bine (și argumentează) ideea din titlu
plăcut micropoemul!
\"dorul respiră priviri...\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Textul restrans risca mai putin in ce priveste posibilitatea diluarii si mai mult in ce priveste penibilul ei. La Ioana Matei se regaseste adesea intensitatea de asteptat de la un text literar si forta sugestiva atat de greu de obtinut cu un text extins - fireste, cu exceptia marilor autori din istoria literaturii (moderne). Pe langa modestia sugerata atat de inscrierea atator scrieri la \"personale\" cat si de dimensiunile textelor, cred ca e un foarte folositor mod de a incepe sa scrii cu adevarat expresiv - intai concis, asigurand concentrarea textului, inaintand apoi si spre \"mai mult de 50 de cuvinte\", daca si cand e cazul.

ma bucura opririle voastre aici, unde spun:

sculptor...

prin
ochiul de lut
dorul respiră
priviri...


si va multumesc!...