noi (între iarbă și cer)

Mi-a plăcut sincer.Poemul redă trăiri și simțăminte, adevăruri îmbrăcate în imagini care bucură cititorul.Desprind și învățăminte chiar din titlu .De fapt esența poemului(și adevărul) se află în titlu.\"Noi, între iarbă și cer(...) o parte din noi se frământă/ia forma tristeții/o alta se-mbăiază-n lumină\"
și finalul ca o concluzie-rezumat
\"doar iarba se ridică iarăși spre cer\"
de trei ori,adevăr!...

a se citi corect,
\"doar iarba trântită se ridică iarăși spre cer\"
frumos,un poem împlinit!
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

pentru mine poemul e destul de *cifrat*, greu de mesaj...ma gandesc la sugestia cautarii, a construirii de sine prin intelegerea exteriorului, la jocul (ca o necesitate inteleasa) dintre tristetea si lumina ce ne inunda fiinta, la *ajutorul* primit prin fulgere albe... la om si rolul lui de propriu creator...viu...apare aici ca un fel de *travaliu*...
\"doar iarba trântită se ridică iarăși spre cer\"

Teodor, sincer mă bucură aprecierea ta, chiar dacă nu vine din partea unui \"critic specializat\" mai știu eu în ce... Acum, spre deosebire de altădată, cred în sinceritatea ta, dându-mi seama că ești un om onest, care apreciază cu o anume naivitate un text, fără \"ostromente\" critice ieșite din comun. Pentru cei ca tine scriu de fapt. Mulțumesc!

Ioana, sunt dezamăgit că poezia ți s-a părut încifrată, deși, din ce-ai spus nu e chiar așa și mesajul a fost înțeles în felul tău, ceea ce nu-i nicidecum rău. Știi că n-am un nume în literatură și chiar nu exist ca poet, odată ce n-am publicat nimic în volum. Așa că nu poți avra pretenții de la un \"inexistent\"! Mulțumesc pentru constanța comentariilor tale, pe care le apreciez.