Despre iernile mele, cu grijă

Aluneci cu schiurile gândurilor pe pârtia vieții creată special pentru tine de Dumnezeu, unde, la capătul ei, se intuiește nu moartea, ci o renaștere în spațiul Iubirii pentru El.Uneori cazi, pierzându-ți echilibrul dintre tine și lume, însă de fiecare dată te ridici, îți pui în clăpari voința roșie, la gât – fularul optimismului și aluneci mai departe pe zăpada destinului.

Silvia,
am citit cu placere din textele tale. m-a surpins, placut, atmosfera, peisajul(muntenesc)..., mesajul si simpliatatea constructiei, calda si plina lor respiratie. frumoasa si reusita aceasta Alunecare in iubire...

retin, in mod deosebit, versurile:
Alunec de multă vreme
în iubire
de parcă Dumnezeu
ar fi întocmit pentru mine
o pârtie de schi nesfârșită
de parcă m-ar fi împins
de la spate
și mi-ar fi spus: du-te

cu prietenie,

partia asta lunga, nesfarsita mi se pare ca face toti banii. cam mult dumnezeu in rest, in plus la incepaut sunt doua comparatii introdudse de un de parca si un ca si cum - care ma obosesc nitel. in rest fain.

Multumesc, Razvan, pentru cuvintele tale, ma bucur mult ca am atentia ta;
Buna gasit, Petrut, mi-au facut mare placere aprecierile tale;
Ai dreptate, Leonard, incerc sa remediez cate ceva.