poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-08 | |
orașul meu are șaizeci de mii de oameni. fiecare om e administratorul unei plantații.
la stînga și la dreapta două rîuri celui din dreapta orașul îi spune astăzi vei merge cu mine. din cap iese o șosea care duce spre locuri mai importante la picioare un alt rîu dincolo de el crește o pădure de morți doi morți în metrourile din madrid un mort într-un autobuz capcană din israel un copil sufocat într-o lutărie aici soarele stimulează ovulația dar niciun copil care se naște nu e al nostru bărbații nădușesc în laminorul de șaișpe țoli femeile pregătesc masa pentru cele optzeci de sărbători ale orașului să presupunem că ai coborî din autocar primul lucru care te-ar izbi în piept ca un berbec medieval ar fi dragostea mea bolnăvicioasă pestriță cînd pășești pentru prima dată toți au tendința să-ți arate lucruri nemaivăzute eu nu-ți voi spune despre parcul prin care trecem cu patinoarul proaspăt deschis – și acum se mai caută instructor de patinaj despre pivnițele lui ștefan cel mare din cauza lor nimeni nu mai locuiește la suprafață despre parcul zoologic unde nu se mai află decît piramida unui episcop despre spitalul de nebuni transformat de curînd în hotel de lux am să-ți spun doar că avem puțin de mers – asta judecînd după mersul meu și-ți voi spune doar ce văd ochii mei aici m-am dat cu sania cineva m-a lovit la genunchi am urlat să-mi plătești piciorul pînă în ziua de azi copiii cu sania deveniți acum bărbați cu sănii rîd cînd mă văd și mi-e ciudă aici mi-am rupt fîșul dar am găsit o mașinuță de curse am învățat astfel că e firesc să pierzi atunci cînd cîștigi aici e biserica unde cînt în cor stadionul unde poți face dragoste și lumea să nu știe ce minune se-ntîmplă * nu l-am ascultat niciodată bunicul îmi spunea tot timpul milică să nu-ți alegi milică fată din alt sat flăcăii te iau la bătaie * sunt zile cu momente stranii în care mi-e dor de criș de vulturul negru de studenții care aleargă pe mal în cîrduri ca păsările în picaj căutînd pești de serile în care miroase a mîl și peste tine se așează o perdea de apă de etajul patru din care vedeam bulevardul de gîndurile de la etajul patru între mine și rîu doar o stradă și lipsa curajului de a face saltul a doua zi rîul era tot acolo cel mai constant lucru care mi-a fost dat să-l am vreodată * în orașul acesta creierul meu e un oraș depopulat ca după o mare explozie oamenii ies din grote să caute de-ale gurii – știai că oamenii preistorici nu erau vînători doar căutători iscusiți pîndeau vînătoarea mamuților se hrăneau cu resturile celor puternici? să presupunem că ai coborî din autocar nu ți-aș arăta nimic am merge de braț în tăcere ai întreba ce mă frămîntă orașul acesta cu șaizeci de mii de plantații o să dispară nu știu cît voi mai ține piept pădurea de morți a crescut pînă la porțile lui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate