uneori viață...

Teodor, o să îndrăznesc să spun că e unul dintre cele mai faine texte din cîte am citit la tine în pagină pînă acum. Ce mi-a plăcut este scenografia interioară și faptul că lași spațiu mai larg imaginilor, mai multă libertate, sinceritate. Ce încă mai e de prelucrat cred că liantul, atenție la transcedere. Să te strădui doar să fie cît mai fluidă. Spre exemplu eu aș fi scris astfel \"să privesc cum timpul se scurge prin ani...\", adică cît mai puține rupturi, nu e musai să schimbi, doar să ții cont în viitor. Îmi place cum te implici, cum intri în atmosferă și cred, cred, cele mai reușit imagini îți reușesc de la sine, fără să vrei. Mult succes mai departe, eu te citesc, știi doar.

când munca mea e apreciată și îndeosebi de d-voastră care știu că o faceți cu sinceritate, lucru benefic pentru mine. Elanul și încrederea vine din rostirea sinceră a cititorilor mei. O să încerc să urc...
Cu recunoștință,
Teodor Dume

Finalul mi se pare deosebit de reușit, exprimă o tristețe lucidă, o resemnare în fața destinului.
\"uneori viața nu-i
decât o urmă de pași\"

LA MULȚI ANI!
tincuța

Ați punctat bine. Mulțumesc de trecere și părere. Mă încântă.
Același,
Teodor Dume,