la operă se merge fără dragoste. negarea

Ela,
Cred că e cel mai trist text posibil de revelion. Adevărat, e o tristețe grea de melancolie, ceea ce face ca lectura să fie pe placul meu. Mă gîndesc la brazi cu falduri de plumb de care atîrnă lilieci... Oricum, e revelionul! Care nu poate fi negat! Cum nu putem nega nici faptul că se mai sfîrșește un an!
Sărbători fericite!

o poezie elegantă. mă tot gîndesc la universul pe care-l trăim în timpul operei. negarea ca o formă de protest și nonsensul - piedică. pentru că de cele mai multe ori nu înțelegem, dar simțim/interpretăm/auzim într-un fel anume, cred diferit pentru fiecare în parte. exact ca și unicitatea caracteristică tuturor diferit, deteminînd astfel personalitatea. descriptivul frumos și bine dozat aici, în legăturile strînse dntre întîmplări. răscolirea prin amintiri, pipăirea pereților realității, atît de cunoscuți, aspectul ei butaforic în contrast cu viul din tine. dedublarea personalității în jocul actorului de-a viața. scena dublă, una dintre care este cea care crează planul personal interiorizat. da, penultima strofă e prelucrată cu nerv. doar în ultima se mai liniștesc toate, se așterne praful după agitația anterioară și obiecele își găsesc locurile lor firești. încă impresiile stau agățate de suflet, prin acei lilieci. versul final ascunde un paradox.
și revezi mottoul, ai inversat două litere într-un \"umăr\".

Ela, sarbatori fericite, un an nou plin de bucurii si de inspiratie.
la multi ani tie si celor dragi

revelionul fara sampanie nu exista

perfecta noapte lady pentru ca sa ai in jurul tau barbati inalti si reali
care sa te faca sa te simti regina, sa-ti deschida usi si inimi
si de fastaceala sa se impiedice neindemanatici

esti vie pana-ti amortesc umerii in rest petreci
unicitatea ta gratioasa ii atrage pe barbati infiorandu-si pielita de dorinta
unul duhnind a tigara isi pastreaza mucul in buzunar
zice ca-i poarta noroc si te priveste languros
gura lui stransa punga de suparare ca a fost refuzat
isi aminteste de gustul altor buze si se infurie

realitatea e ca de revelion toti barbatii au un brad in sufletul lor
pe care-l impodobesc cu globule, cadouri si sperante
insa carnea mea neteda si nezgariata de femei
nu ma iarta ca petrec si anul acesta de unul singur
desi am duble posibilitati de iesit in oras

stau acasa de la ora amiezii ferestrele mi le inchid infrigurat
e minus 5 grade si dupa inca u npahar de vin puterea ursului
vad lilieci si atarnand de candelabru
vad fata in iarba cantand din greiere
si, ametit ma dau cu after shave sa miros frumos
ca prima zi a noului an sa ma cred un barbat perfect
cu egoul meu masculin sa exist
si sa fac un revelion cu fetele de la play boy
care exista doar in imaginatia mea

In causul parantezelor (= revelionul nu există; )= și eu nu exist, sta versul: realitatea asta... te ține în ea ca o durere știută pe de rost. Urarile-mi par mai degraba ingemanarea echivalentei dintre absurdul existentei si existenta absurdului. Si totusi, anul care vine intr-o zi de marte merita sa fie un an cu martieni, reni si mult Craciun. O sorcova din replici blande si o sanie cu cai naravasi. La mare-i cum stii si ceva in plus. si daca treci indiferent dintr-un rol într-altul cum poti face trecere dintre ani? eu o refuz oprindu-ma-n Craciun...

grație, stil, limpezimea unei priviri spre înăuntru

poezie de o feminitate aparte

PS: un an luminos, DaniEla!

desi interesant textul, tin la o precizare mai degraba filosofica, relevanta pentru sursa probabil empirica a lui, anume ca experienta extra-estetica extrema din \"campul semantic\" al textului, altminteri foarte adesea incercata, cere cu imperiozitate, mai devreme sau mai tarziu, probarea la fel de intensa a reversului. Si spun spun asta cu intentia de a mai reduce din partea mai putin laudabila a feminitatii viitoarelor scrieri.

poemul imi aminteste de o bucata dintr-o lectie de psihologie care zice ca personalitatea se manifesta in imprejurari atipice, cand nu suntem incorsetati de reguli si norme.. eu nu vad un joc \"indiferent\" de schimbare de roluri, ci doar unul invatat.

Nicolae, așa este, nu prea am văzut/întânit opere-vieți vesele, și chiar dacă aici se scrie despre negare, eu am un fel de a nega negarea, de toată frumusețea: văd și ce există și ce nu există etc. Falduri, falduri.

Ecaterina, scena dublă există în toți, în fiecare din noi. Sunt multiple scene, interioare/exterioare. Nu putem fi simultan, la fel de reali, adevărați, autentici, în toate, de aceea, uneori avem de ales pe care \"jucăm\" cu adevărat. Unii oameni au însă greul alegerilor.

Ligia, grei liliecii ăștia noptaci, care se ascund în suflete și le absorb, până când ele, sufletele uscate de viațămoarte, capitulează și, fie se transformă în lilieci și ele, fie aleg să dispară în alt spațiutimp. O operă cu interferențe entre acte.

Djamal, mulțumesc pt urare, din păcate neînsoțită de comentariu literar, mi-ar fi plăcut și e de dorit pe viitor, indiferent de sărbători sau nu, să existe aici, pe site literar, literatură.

Bodogănel, am citit contra-negarea ta încă de pe 1 ian, a fost momentul meu vesel din seara aceea, mai ales felul în care ai plasat pe comic și ironic realitățile scrise în poezia mea. Nu prea am înțeles eu de ce în imaginația ta ești înconjurat de fete play boy, și nu în real, măi? Pâi doar fantasme, fantasme? Îți vor lua mințile, ai grijă, și-apoi, vai de revelionul șampanizat!

IOan, apăi mie mi-o tare plăcut urarea ta cu marțienii, mai ales că de mică nu prea înțelegeam de ce m-am născut pe pământ și nu în alte locuri. Și, ce e frumos, e că am plimit un ren (de pluș). Și eu m-am ascuns în Crăciun, fiindcă oricum revelionul nu există, și trebuia să mă ascund și eu undeva să nu mă vadă petrecăreții.

Dana, limpezimea privirii se păstrează spre orice interior și exterior, de aceea, oricâtă tăcere e în ea, tot vede, lumi peste lumi, ascunzișuri, desișuri de cuvinte și așa mai departe.

Septimiu, m-ai oprit o secundă în loc prin formularea comentariului tău și spun așa: sunt cu măsură în toate, nu sunt un om/autor al extremelor, și nu voi fi. De aceea, cred, pe viitor, ca și până acum, feminitatea (din poezii) va fi bine temperată și ea.

Ana-Maria, ar fi bine să fie așa simplu. Însă noi, omenașii ceștia, învățăm și memorăm atât de multe lucruri inconștient, atât de puțin avem habar de tot ce există în noi, încât, la un moment dat, putem juca orice rol cu indiferență/inconștiență/automatism/simulare etc. Nici măcar nu ne dăm seama că jucăm și ce jucăm.

Mulțumesc frumos tuturor, un an poetic și viu

Ela

Menuet, noblețe, candoarea feminină, tristețe ținuătă sub controlul unui oftat .
Ați surprins tragedia impersonală a fastuoaselor și interior-irelevantelor ocazii sociale(tradiții golite, obiceiuri dezorientate, rebeliuni dezradacinate, apucaturi pretențioase).
Dați-mi voie să oftez și eu pe aceeași temă.

Feminitatea textului e, si in opinia mea, chiar bine dozata, insa prea adesea subliniata de comentarii. Observatia era una generala, anume ca in cazul aproape oricui experienta mentionata are tendinta de a se prea intensifica, iar prabusirea ei se produce de obicei cu aceeasi intensitate.

Mircea, nu dau voie oftatului, fiindcă nu vine singur niciodată. Așa că, decât oftaturi, mai bine poezie, proză, eseu, aer, muzică, sport, călătorie, explorare, teatru, de ce nu.. operă.

Septimiu, dreptate ai cu mult-accentuarea, depinde desigur și de registrele de percepție ale fiecăruia, de contagiunile mai mult sau mai puțin conștiente, de suiș-coborâșul intensității rezonanțelor etc.

Ela

Daniela, o femeie puternica(iar din cate mi te amintesc, nu faci exceptie!) stie sa existe in viata unui barbat doar atunci cand ii convine...Revelionul, in ciuda numelui sau aparent masculin e o femeie care stie ca anul acesta barbatul(viata!) nu e o companie de dorit.Asa ca, Revelionul NU EXISTA!
El stie ca TU ai ales de fapt sa nu existi, de revelionul acesta?!?In cele din urma, existenta e o stare periculoasa...

Ce ar fi o femeie puternică fără a fi înțeleaptă? Și ce ar fi revelionul fără existența lăuntrică a unui loc prin care anii să treacă fără să surpe legăturile esențiale?
Mulțumesc pentru semn,

Ela