Poezie
În camera mea
1 min lectură·
Mediu
cât m-aș uita în palma stângă liniile
vor rămâne spintecate ca două jumătăți de măr
eu oricum îmbătrânesc mai departe
ies din propria albie ca un vers născut
din privirea ce ticăie funest
nu-mi ajunge o singură moarte
să pot simți pământul aproape
pielea e prea strâmtă în dimineața asta
îmi scot masca de oxigen
trag în mine toate toxinele
mă otrăvesc chircită-n poemul de față
nicio ieșire, rețeta ta de curățare nu e bună
am pus clor, sodă caustică, albatroși,
în zadar, îmbătrânesc mai departe
colaci de salvare, crâmpeie de zbor
zac pe dușumea, secundele au luat foc, fumegă
mâinile degeaba nu se încălzesc
044.910
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “În camera mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1759228/in-camera-meaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AAabcdef✓cmc, poemul tau este plin de imagini frumoase care se invart perpetuu in jurul unui singur concept: imbatranirea. Toti vor imbatrani candva, dar... stii tu... carpe diem ! Mi-a placut in mod deosebit: \"nicio ieșire, rețeta ta de curățare nu e bună / am pus clor, sodă caustică, albatroși,\" - are un aer care ma face sa simt exact naturaletea versului. In rest... grabeste-te sa treci usor prin viata si nu te uita niciodata cum pe umeri iti cresc livezi de mar. :)
0
CSmultumesc, am sa tin cont de sfat si am sa ma bucur pe ziua de azi. mi-a placut expresia ta cu livezile de meri, e chiar ingenioasa.culmea stii care e, ca nu toti oamenii imbatranesc.
mcm
mcm
0
RRDescrii o realitate îmbâcsită, înăbușită de neputințe, în care îți trebuie “masca de oxigen” a voinței pentru a rezista într-o lume otrăvită de halucinații și angoase.
Pentru a nu ne îneca și asfixia în morbid, ne sunt necesari “colacii de salvare” ai încrederii în sine.
Pentru a nu ne îneca și asfixia în morbid, ne sunt necesari “colacii de salvare” ai încrederii în sine.
0