Fum de țigară

începutul e sensibil chiar dacă nițel descriptiv. ineresantă lumea ei interioară cu gări părăsite. mă duce cu gîndul la singurătatea simțită, goliciunea afectului care tinde să echilibreze emoțiile ce trec asemenea unor trenuri (cu metafora inclusă acolo). raportatea la început, apare prelingerea irascibilității în brațele tale, în trepte cînd prin transmiterea stării ei, întinerești cumva. în final - prinderea unui moment static între.
ar mai trebui doar șă lași space înainte de \"niciunde\" și să treci la mod conjunctiv verbele: \"termină\", \"savurează\", \"strivește\" ca să eviți alăturarea țiuită \"termină-ți_țigara\" și pentru păstrarea firului logic. așa ar suna \"tu să-ți termini țigara în tihnă/ să-ți savurezi ultimul fum/ și să strivești cu tocul pantofului...\" - deci am eliminat și \"apoi\" din context.

un sfat prietenesc ar fi să-ți completezi numele întreg în profil, aftfel un editor poate să-ți scadă nivelul la -20 fără avertisment și e păcat cred, cînd ești așa aproape de o treaptă mai înaltă.

Am modificat textul,da, asa este, irascibilitatea din text m-a influentat putin si pe mine, s-au facut mici jonctiuni,nu contest, dar acestea sunt infime fata de greutatea singuratatii dobandite - care intr-un fel sau altul roade adanc in interior.

Iată un poem în care aflu poetul de maximă seriozitate- Radun Gabor cu un stil propriu care ar merita să fie relevat de un spirit critic pătrunzător.Printre realizările estetice ale poemului, \"moaștele ruginite ale trenurilor\", iată o imagine deosebit de interesantă!

Domnule Mihalache, prezenta dvs pe pagina mea aduce o mare bucurie si onoare in sufletul meu.Ma bucur ca va placut textul meu.Va multumesc si va mai astept!.
Cu stima,
Radun.

atmosfera deosebita, metafore sugestive.
mi-a placut, asa ca las semn de trecere.