Poezie
Balans
1 min lectură·
Mediu
Este în mine un dor de a fugi acolo unde
liniștea se lasă ca o mână uriașă pe creștet,
când singurătatea își țese iarba verde.
De fiecare creangă-i agățată o stare.
În zborul trăirilor, eu mă lovesc de toate.
Țin strîns vîrful într-un balans echilibrat
sau simplă amorțire.
Conturul de pădure se clatină în orizont
asemeni unei coame despletite în rana cerului.
064.674
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 62
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “Balans.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1756397/balansComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am scurtat tiltul. o să încerc să mai schimb cîte ceva, mai elimin din idei unde le văd acum în plus. în a treia îs prea multe elemente de legătură, mai comprim. mulțumesc, mereu vii cu sfaturi prețioase. apreciez mult spiritul tău de observație.
0
Mi-a plăcut
Este frumos să fugi; în dor, în liniște, în verdele din iarbă...
...ca o alunecare, în toate
În mod deosebit, citez;
\"de fiecare creangă-i agățată o stare\"
\"coame despletite în rana cerului\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume
Este frumos să fugi; în dor, în liniște, în verdele din iarbă...
...ca o alunecare, în toate
În mod deosebit, citez;
\"de fiecare creangă-i agățată o stare\"
\"coame despletite în rana cerului\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume
0
uneori fuga-i o necesitate asemenea unui reugiu în toate cele pe care le-ai enumerat mai sus. este o plăcută eliberare interioară cînd e presiunea mare. poezia asta-i scrisă ex abrupto, așa de la sine. este și alunecarea prin stări. mulțumesc frumos pentru privirea sinceră aruncată în trăirile de aici.
0
Un peisaj interior aflat în acord cu acela exterior. Ceva din liniștea blagiană planează aici. Nici singurătatea nu o percep aici ca pe o expresie a deprimării, dimpotrivă, ca pe o parte a liniștii ce \"se lasă ca o mână uriașă pe creștet\". Spun aceasta pentru că verdele nu-mi sugerează altceva.
Poate aș fi așteptat mai mult de la distihul final, dar nu-i rău nici așa.
Poate aș fi așteptat mai mult de la distihul final, dar nu-i rău nici așa.
0
foarte exact ai perceput singurăatea de aici ca fiind una necesară, parte a liniștii căutate. este și relaționarea directă între interior și ambient, da. în distihul cela am lăsat ceea ce era mai bun din ultima strofă comprimînd astfel. mulțumesc mult de opinia obiectivă, bucuroasă de regăsire.
0

prefer strofa doi, îmi pare mai legată decât restul.