Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Auzi

1 min lectură·
Mediu
Simt
în fiecare urmă cântecul
vieții.
Privesc
dintr-o parte cum valul mării
îmi șterge cu indolență trecutul.
Știu, apă sunt
însă am pieptul legat de tot
ce înflorește pe țărm.
Aud
orice reverență a ierbii
adusă pasului tău.
064.636
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
38
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Ecaterina Ștefan. “Auzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1755913/auzi

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
prima strofă scârțâie, comparativ cu celelalte două. și scârțâie din cauza atributelor din versurile trei și patru. e o înlănțuire acolo care îngreunează ceea ce, în rest, pare o încercare de comprimare.
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
Mădălina,
chiar mă gîndeam să renunț de tot la prima strofa fiindcă nu-mi plăcea deloc felul în care s-a așezat mai ales în versul 2. am simplificat acum la minimum și cred că-i mai bine așa. mulțam că m-ai ajutat să mă hotărăsc de a schimba acolo.
0
@sorin-eneSEsorin ene
treptele, in simplitatea lor, nu pot amplifica spatiul.
in fiecare eu exista ceva despre care nu poti vorbi pana la capat.
accentuarea sensurilor formeaza un tot echilibrat,
metamorfozabil in stari diferite.
fara erori de orientare, da
0
@diana-suciuDSDiana Suciu
cum poezia ta curge prin venele cititorului, cu un susur cald ce imi incanta auzul si vazul.
Frumoasa poezie realizata prin intermediul simturilor si a trairilor intense. Imi place in mod deosebit partea asta:
\"privesc
dintr-o parte cum valul mării
îmi șterge cu indolență trecutul\"
Nu stiu cum suna prima varianta a poeziei, dar varianta asta imi place mult.

Salutari,
Dia
0
Distincție acordată
@heghedus-cameliaHCheghedus camelia
asta e clipa ce aprinde scânteiuța din suflet. când, din imensitatea ființei sale, omul privește în și mai imensitatea din afară, când privind și privit, presimte că el însuși e marea și țărmul și iarba, că e însăși lumina. îndurerat de inaccesibil și totodată extaziat că îl poate vedea.
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
Sorin,
expresia poetică comprimată/ simplificată a întregului, sinklino a da însuși sensului un aspect sau altul, cristalizat nu atît prin metamorfoza stărilor cît prin siligiul identității de sine, spațiul se amplifică în funcție de adîncimea rezonanței, da, fără erori în orientare. aici depinde doar de care spații sunt raportate ideii de om ori axate în jurul ei ca logos al \"eului\".

Dia,
te salut și eu. atîta timp cît versul curge firesc în albia lui, pulsează și va pulsa prin venele/ arterele cititorului. racordată ca stare, căldura trăirilor implică revărsarea permanentă a gîndului în simțire, dăruirea de sentimente/ emoții în fiecare cuvînt exprimat dinspre sine.

Camelia,
dincolo de senzorial sau rațional, cînd nicio scînteiuță din suflet nu aparține cugetului, clipa poartă în sine urma cîntecului vieții. exterior privind - simțind - auzind - fiind, da, are loc personalizarea țărmului, mării și a ierbii, o, mai ales a ierbii, cînd dureros se lasă plecată sub pasul fără cruțare.

vă mulțumesc frumos.
0