Poezie
Obrazul
1 min lectură·
Mediu
Plouă dacă plouă și nu ninge.
Adevărul este o bătaie cu palma pe umăr,
Strălucirea pietrei de inel.
Un gest pașnic îndeasă cuțitul în rană.
Inima mea e o mască de frunză
Iar sângele, o liană după care mă ascund.
Confundat cu sinele în preajma iertării:
Din cușca norilor cad pene de apă.
Mă îngrop cu fața în palme și plâng.
Încep să-mi fâlfâie urechile
Alături de atâtea capete plecate,
De parcă lumea ar fi o balustradă pe marginea vieții.
Cândva amenințam cu obrazul;
Acum zace în tocul de pâslă al indiferenței,
În culcușul păsării domestice.
032.788
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Obrazul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1755892/obrazulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
stilul si transmiterea mesajului bine gandit.
Cu multa stima,Radun