Poezie
Implorare
1 min lectură·
Mediu
La noi în lume, totul se măsoară în distanțe,
La mine-n închisoare totul se măsoară-n gratii.
Dar cum să nu-mi învăț și alte cutezanțe:
Să te cuprind în brațe, să te fur de la harpii?
În visul ce-mi se taie pe carnea ce de dor mă doare
Se micșorează luna, se-ntinde tot taifasul
Pe cuțitele-pumnale din care nu se moare,
Pe litere-ascuțite, pe lacrimi duse doar cu marșul.
Și sunt exeistențială pe fiecare pas cambrat pe sine
Sunt gustul unei lacrimi, timbrat pe o scrisoare.
Și sunt nemerginită în dansul meu cu tine
Uitând să mă prezint când sarea se prelinge-n culoare.
„Iubescul” meu se simte peste frunzele întinse,
Se tăinuiește-ntre mine și tine cu fior de ramură verde,
Se cuibărește-n pantecele meu de Evă nedistinsă
Perseverându-și sensul peste noțiunea de-a pierde.
034.093
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Implorare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1754173/implorareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mi-a placut poemul dar mai ales:totul se masoara in grataii,se micsoreaza luna,pas cambrat,gustul unei lacrimi timbrat pe o scrisoare,sunt nemarginita in dansul cu tine.
mcm