E prea târziu

Un poem de o simplitate si frumusețe deosebită, poemul acesta conține patru flori care cuprind în ele încrederea culegătorului de minuni. Versurile scurte au în ele frumusețea verbului de a tulbura cititorul prin spusa lui simplă, se aud aici ecouri venite din depărtări, așa percep eu versul tău. Pentru frumusețea acestei spuse, și pentru că mă aflu prima dată cu un comentariu la textele tale, vreau să știi că merită textul acesta cu adevărat apreciere.

Când noaptea
se dezleagă
din tărie,
vin semne
și păreri
să mă adumbre.

În alb să mă întorc
e prea devreme
și-i prea târziu
să mă îmbrac în vise.

Bătrâne de rotiri
în anotimpuri,
liliachii amurguri
cad învinse.

E prea târziu
să-mi rotunjesc iubirea
și-i prea devreme
să m-ascund în umbre.

Poate pentru definirea unei anumite muzicalități ar fi bine de separat sub formă de strofe. Dar tu ești cea care decizi

...Nu spune ca-i tarziu
sa te imbraci in vise...
Un vis in gandul tau
il vei purta mereu.
Caci inima de dimineti in roua
iti este plina...
...de dor, de cantec si lumina.

Imi place sa te citesc!

Cu inima langa tine,
Gabriela

Îți mulțumesc, Maria. Venit de la tine, comentariul mi-a luminat ziua. Am modificat, aveai dreptate, e mult mai bine așa. Cu drag, Ingada.

Versurile tale sunt mai frumoase, mai adevărate, decât ale mele. Ai talent, trebuie să repet asta. Mulțumiri, Ingada.

Elena, poeziile tale imi lasa intotdeauna impresia ca vin dintr-o sensibilitate sufleteasca cu totul speciala.Nu exista cuvinte \"agresate\" sa creeze imagini inedite sau cu totul surprinzatoare.De aceea aleg \"in alb sa ma intorc\" de fiecare data.
Toate cele bune!

sunt atât nepoet atunci când citesc poezie! Mai nepoet ca atunci când \"pretind\" că scriu, aici la tine ce să fac, e prea târziu să-mi rotunjesc mirarea cu câtă frumusețe ajungi să-ți închei ziua.

Comentariul tău „suferă“ de... adevăr. :))) Așa este, simt uneori să scriu fără artificii, să mă lipsesc, cu dragă inimă, de metafore sofisticate, să fiu eu, simplă, cu vorbe limpezi, fără cortine. E un fel de terapie, la care mă întorc, fără să mă cutreiere spaima de ridicol. Îți mulțumesc. Cu bine, Ingada.

Comentariul „adevăr“ este pentru Florina Stan, cu drag.

Cine ar avea îndrăzneala să se creadă poet? Dar să privim lumea cu seninătate, duioșie și nostalgie, asta putem. Îți mulțumesc, prietene, pentru vorbele bune. Cu drag, Ingada.

Scuze pentru întârziere, mulțumiri pentru comentariul plin de bunăvoință. Cu drag, Ingada.