Fără titlu

Nu vreau să spun \"nu te supăra Carmen\", dar trebuie să înțelegi acest lucru implicit. Textul actual este mai slab decât cel cu \"nasturii\". De ce apelezi la lucruri așa de obișnuite preum computerul și comenzile sale pentru a te exprima pe tine însăți? Oare nu există atâta originalitate nedescoperită în această realitate și non-realitate, care dorește să fie scoasă la iveală. Am perceput un potențial puternic în tine, încearcă \"sine ira et studio\", să accepți ce am spus. Aștept un text original (și fără subtitlu în limba engleză - crezi că englezii pun subtitluri în română?)

cel mai mult mi-a plăcut
\"am să dau copy paste la trecut\"
Melodia o știu, e bine aleasă și exquisite.

ligia,
melodia are un vers acolo before to get too old, de aici mi-a venit ideea, iar exercitiul pe sarma e ca si cum ai sta pe mess si ai vorbi cu cineva.
ps stiu ca te-ai nascut iarna.
mcm

dl.pleopeanu,
am sa tin cont de sugestiile dvs. cat despre subtitlul in engleza este very fashion si are legatura sine qua non cu melodia la care am facut trimitere in subsolul poemului si pe care chiar daca ati ascultat-o probabil nu ati sesizat versul cu pricina before to get too old. imi pare rau ca v-am dezamagit in privinta potentialului, dar poemul face o antiteza intre mersul pe sarma si o convorbire pe mess, uneori la fel de periculoase. asa ca nu deschide palmele sa ma prinzi vrea sa spuna in final poemul si aplauda caderea mea de pe sarma, asta suna stii tu fff explicit de aceea in poem apar doar nuante.
mcm

Carmen-Manuela,
Am impresia că poemul tău face parte din categoria aceea de texte care sunt atît de incitante la lectură, încît încercarea de a le comenta implică un anumit risc. Comentariul – și cu atît mai mult unul „din fugă” - riscă să șifoneze impresia și prospețimea unei simple lecturi.
„de fiecare dată mi se varsă / toate cuvintele spălăcite / și rămân mută, ace și bolduri // oamenii din tribună se răsucesc / ca niște ierburi timpurii / speriate de lumină „
Aproape totul impresionează pe aici (inclusiv această sintagmă superbă „hrană pentru paradis” care ar fi și un excelent titlu de carte, cred eu)....

„înainte să devenim prea bătrâni
să aruncăm toate poemele
la care am dat save mult prea devreme
ce să mai spun, cineva are dubii...”

Personal, în privința calității acestei poeziei nu am dubii. Plăcerea lecturii e de partea mea.

nicolae,
nu am vrut ca poemul sa fie servit pe tava si sa explic in el tot ce era de explicat, am vrut sa ascunda ceea ce orice poem ar trebuie sa o faca, adica sa incite. cat despre denumirea hrana pentru paradis, daca nu o remarcai o pierdeam de mult.te mai astept.
mcm

sunt imaginea cea mai pregnanta din poem, la fel castile in cafea si amintirile copy paste. daca nu citeam un comentariu anterior nu intelegeam finalul cu nu desface palmele/mai bine aplauda... de fapt ai un poem f energic si acest final ii rapeste din forta.

cu drag, Leo

leonard,
expresia genunchii albastri e un fel de mers inutil, printr-o cerneala, printr-o mare fara sens si fara vreun capat.
mcm

sa nu te explici atat de tare. fiecare poate avea o perceptie a unor genunchi albastri... eu ii vad altfel, nu inutil, ci ca un drum catre orizont...