Căutare

Dupa explozia de culori pe care am observat-o pe poezie.ro in aceasta vara a venit timpul toamnei sa-si faca de cap printre versurile agonicilor. Asa si tu ai adoptat acesta tema, tema descopunerii, tema inceputului de hibernare, fuga de lume.
Ultimile versuri sunt ceea ce fac poezia sa pulseze cu adevarat

Cristina

Sunt sigur că ceea ce vei putea găsii în cuvinte este întotdeauna un bun numai al tău, folosește-l ca atare.

Oana,
am observat și eu cromatica asta a anotimpurilor.
e și toamna o parte a sufletului, un anotimp de evadare; eu zic că se merită descompusă în versuri. ultimele ți le dăruiesc. mulțumesc.

Dragoș,
uite așa un paradox: ceea ce e al meu e și al tău, iar ce-i al tău nu e al meu. cuvintele ne aparțin, doar să știm a le manevra. așa voi face. mulțumesc și ție de trecere și gînduri.

Ecaterina

mie acest text imi inspira o intrebare: cand o veni iarna, tot asa zi de zi o sa se scrie despre ea-n texte ?
ca toamna vad ca nu se mai termina odata.
nu te supara dar, citind zeci de texte despre toamna care seamana ca niste picaturi de apa iti mai pui si asemenea intrebari uneori.
cu prietenie

da, clauldiu
simt că și despre iarnă o să se scrie zi de zi texte. de ce să mă supăr? ai și tu o viziune despre banalități. uite mie personal nu-mi plac textele vulgare.
merci de trecere.

Ecaterina

realitatea nu trebuie sa-ti placa.

ai dreptate, realitatea o primim așa cum e. nu te supăra nici tu, despre limbaj vb.