Poezie
pinguinii. legănatul lor
1 min lectură·
Mediu
un gust acru, înghit în sec ore întregi
gresia caldă deformată de ochiul oval
scrumierele pline, ușa care scârțîie la fiecare apropiere
și bucuria mea se umflă, o gogoașă cu marginile arse
din același aluat, de același frecat cu buricele degetelor până
mi se ia pielea. râzi, așa ai fost învățată
să deschizi ochii larg și sa râzi ca o casă
sau mai bine
ca o bucată de carne pusă la prăjit
simțind cum se strânge, cum fiecare clipă vine prin flacără
și te lasă cu dinții strânși, cu foamea aproape ieșită din tine
un genunchi sau și mai rău
ceva din trăsăturile unei fețe necunoscute
suntem, cu toate aceste fleacuri sub glezne
un popor mic de nevinovați, un cârd de pinguini
ce bat o oră al cărei fior vine din banchiză
sau poate dintr-un creier comun la care se leagă
lucrurile banale și sug cu paiul
din puful alb, din puful negru
te aștept. mi se pare că nu te-am așteptat niciodată
așa nătâng ca acum
034.639
0
NK