Poezie
eu-strat fără eu-sens
1 min lectură·
Mediu
și nu mai are rost să trec prin straturi de spaimă
îl iau pe fiecare îmi construiesc pereți înalți mă închid în orice zi
să nu mai aud nimic din lumea asta roasă de nebunie
câteva palme de viață ca atunci când mergi pe un pământ arat inutil
câteva semințe de sens din care mai crește un arbust de ore
să mă hrănesc să las în urmă pagină după pagină om după om
eu după eu
joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții
obsesia căutarea neliniștea își întorc rădăcinile ascuțite
și sapă întruna sapă în mine cu perfecțiunea unui Dumnezeu fierar
rămân un timp inertă
în scrisul acesta nu mai există sensuri vitale
044.433
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “eu-strat fără eu-sens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1744817/eu-strat-fara-eu-sensComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AI\"să mă hrănesc să las în urmă pagină după pagină om după om
eu după eu\" - superb -
eu după eu\" - superb -
0
EȘinteresantă idee de a construi ziduri din oameni - o stabilitate și un echilibru personal între liniște, calm și ordine. (prima strofă)
luînd în ordine inversă ideile din strofa a doua, și eul și omul și scrierea se naște din acel arbust hrănit din semința de sens, cam rară. inutilitalea eului-strat în urcarea treptelor de viață.
dacă aș face o comparație cu globul pămîntesc, eu-stratul ar fi scoarța terestră, iar eu-sensul nucleul/ atomul - eu-stratul ar fi electrolnii, eu-sensul iarăși nucleul. de aici vedem că fără eu-sens, eu-stratul (superficialul) dispare sau existența lui s-ar reduce la absurd. rezultă că în ciuda temei abordate poezia are sens atîta timp cît există ideea.
(\"joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții/ obsesia căutarea neliniștea își întorc rădăcinile ascuțite/ și sapă întruna sapă în mine cu perfecțiunea unui Dumnezeu fierar\") - se descrie concentrația, munca, talentul necesar pentru a aduna literele într-un text cu sens vital. toate trăirile metamorfozele interioare sunt asemuite maestrului Divin - Dumnezeu. potrivit și contrastul dintre o joacă de-a literele și mersul împotriva sorții.
și o pauza de meditație dinn final luată într-o modestie apreciabilă.
luînd în ordine inversă ideile din strofa a doua, și eul și omul și scrierea se naște din acel arbust hrănit din semința de sens, cam rară. inutilitalea eului-strat în urcarea treptelor de viață.
dacă aș face o comparație cu globul pămîntesc, eu-stratul ar fi scoarța terestră, iar eu-sensul nucleul/ atomul - eu-stratul ar fi electrolnii, eu-sensul iarăși nucleul. de aici vedem că fără eu-sens, eu-stratul (superficialul) dispare sau existența lui s-ar reduce la absurd. rezultă că în ciuda temei abordate poezia are sens atîta timp cît există ideea.
(\"joaca asta de-a literele este mai grea decât mersul împotriva sorții/ obsesia căutarea neliniștea își întorc rădăcinile ascuțite/ și sapă întruna sapă în mine cu perfecțiunea unui Dumnezeu fierar\") - se descrie concentrația, munca, talentul necesar pentru a aduna literele într-un text cu sens vital. toate trăirile metamorfozele interioare sunt asemuite maestrului Divin - Dumnezeu. potrivit și contrastul dintre o joacă de-a literele și mersul împotriva sorții.
și o pauza de meditație dinn final luată într-o modestie apreciabilă.
0
ELPaul, da, grea e joaca aceasta a scriiturii, uneori mult mai grea decât înfruntarea sorții, mai ales dacă ai conștiința valorii. Mulțumesc.
Andrada, \"hrana\" aceasta este vitală, altfel nici pagina, nici omul, nici eul nu și-ar afla sensul. Mulțumesc pt semn.
Ecaterina, semințe de sens plantăm în pământul lăuntric, fiecare din noi știm sau nu știm ce va răsări în noi, ce timp, ce oră, ce scriere, ce întâmplare. Straturile în care existăm se vor da treptat, cu înțelepciune, la o parte, pentru a ne cunoaște miezul ființei, al Ființei. Acesta este unul dintre sensurile vitale. Mulțumesc pentru un alt comentariu deosebit.
Ela
Andrada, \"hrana\" aceasta este vitală, altfel nici pagina, nici omul, nici eul nu și-ar afla sensul. Mulțumesc pt semn.
Ecaterina, semințe de sens plantăm în pământul lăuntric, fiecare din noi știm sau nu știm ce va răsări în noi, ce timp, ce oră, ce scriere, ce întâmplare. Straturile în care existăm se vor da treptat, cu înțelepciune, la o parte, pentru a ne cunoaște miezul ființei, al Ființei. Acesta este unul dintre sensurile vitale. Mulțumesc pentru un alt comentariu deosebit.
Ela
0
cu stima P