Jurnal pe bilete de autobuz 53

Ne introduci imediat în atmosfera unei rotiri implacabile, a unei rătăciri amețitoare prin \"cartierul de lemn\" (imagine extraordinară), începutul invită să citim poemul până la capăt, dintr-o respirație:
caruselul de tinichea în culori
deocheate s-a spãlat între timp
le-au crescut aripi cailor pitici
din cartierul de lemn
Mi-au plăcut și gurile căscate ale gnomilor, și ciocolata neagră peste vise, și expresia \"dospind de asceză\". Poezie pentru intrarea în copilărie.
Cu drag, tama

da, rotirile acelea care erau de fapt inceti acum cresc si au umbre mari, nu cred ca mirosea bine si ciocolata era amara ptr ca era lipita beton de hirtie....amintirile dragute ce se astern cerc in jurul pasilor

Prima strofa mi-a adus cumva imaginea unui parc de joaca in care te simti pierdut. Imagini care construiesc o atmosfera, poate mi-as fi dorit mai mult confesiva si mai putin metaforica. Dar frumos.

Mi-a plăcut imaginea parcului cu vechiul carusel. Dar atenție la dulcegării metaforice sau prețiozități ca: \"peste mustățile
linse de timp\", \"coatele prin povești
dospind de asceză\". Felix ți-a dat un sfat bun, să fii mai rece, ar trebui să lipești pe perete sfatul ăsta, dragă Anni!

e un text trist pe care am vrut sa-l comentez ieri (din lipsa de nivel m-am lasat pagubas :D)
am o intrebare: alexei exista?... ai mai multe texte in care apare
o zi buna, mai citim
te salut amical,

Strofa a treia mi s-a părut cea mai realizată și expresivă.
Ai strâns în “coaja de nucă” a amintirii “copilăria în bălți” străvezii de candoare, cu îngeri bonomi colorând realitatea cu vitralii și “râsul în curcubeu” ce cade în vise albe, populate cu jucării, nevinovăție și dulciuri.

am schimbat - in graba e adevarat! Spre ca nu mai suna sa iti strepezeasca urechile......stiu, ai dreptate , dar masura e altfel la fiecare, ma bucur , ca ma citesti cu atentie!

am invatat, mai demult, sa consider ca viata este trecere si ca tot ce pastram \"in coaja de nuca\" devine, la un monment dat, vis \"imbibat... de asceza\"
intalnirea cu sinele poate fi ...o intamplare atunci cand nimic nu mai aminteste de batranul timp!
aprecieri, amalia

poate ca asta suntem - un amalgam ciudat si prea increzuti pe starea noastra bipeda , ca sa facem eforturi si mai departe

sper sa ne recitim

ai dreptate, pe ici pe colo am mai schimbat, si ca intotdeauna prelucrarea este ca o despicare ce doare sipoate iesi mai prost decit credem , sper ca e mai nesiropoasa, merci

si zici ca ti-ai pierdut nivelul ....aici...? am crezut ca ai plecat in concediu nu ca ti-ai risipit energia in nivel

nu prea stiu cum functionazea nici azi nivelul si multe altele, ce ma sperie este lipsa de timp
merci de trecere

da, acum am obersvat - a 3 a ar putea sa stea de sine statatoare si restul sa fie numai franjuri

imaginară către acel Alexei, în care îi spui că toate îl așteaptă după cum le știe, neschimbate... Nu ne mai întâlnim cu timpul care moare secundă cu secundă, dar putem păstra imagini în versuri cum faci tu... O să revedem diapozitive curând?!

..chiar cum ai intuit bine...sunt imaginile pe care aparatul sufletului ar vrea sa le opreasca asa cum face arta populara pe vase de lut si le vedem apoi la roma sub sticla cu paya si praf