Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@nicolae-popaNP
Nicolae Popa
@nicolae-popa
Poezie

și

frig în potcoave

1 min lectură·
Mediu
plouă și
stropii se culcă pe spate. Mîța vecinului
îngenunchează în fața propriilor gheare.
nimeni nu mai face nici un pas înapoi cînd
nu se mai vede nimic înainte. Boala
se bălăcește în noi,
se uscă fierbinte pe oasele noastre.
vine un om cu două căldări la fîntînă,
scoate exact două căldări de apă,
se duce să spele mortul în casa vecinului.
gheara pisicii zgîrie stropii de prin ogradă.
iarăși și iarăși nu se mai vede nimic înainte,
dar nimeni nu face nici un pas înapoi. Totul respiră
și arde. Flăcările se autopropulsează prin fum.
se mișcă ceva spre învecinare,
deși-n veci nu există vecinătate.
mîțele cad pe spate, caii se-nfig în potcoave
și-n potcoave e frig, foarte frig.
pielea vecinului arde pe oase,
moartea îi iese la suprafață. Mîța se cațără
pe lacrimi simple depuse în amintirea vecinului,
amintirea se depune liniștită pe trepte,
treptele se tot scufundă...
0146087
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
149
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Nicolae Popa. “și.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/1739768/si

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina✓
a, nu.
adică nu de atâtea ori și. pentru că picătura chinezească există când e simțită, nu când se verbalizează că există.
iar aici nu și-ul dă ritmul, nu el accentuează, nu el decupează.
mi-a plăcut mult frigul din potcoave. aproape ca am intrat în el.
de ce subtitlul?
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
Da, Mădălina, la o relectură îmi dau seama că ai dreptate, sunt prea multe și-uri, de aceea o să arunc din ele.
Mulțumesc pentru obiectivitate și sugestii.
O zi răcoroasă!
0
Distincție acordată
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
Poem îmbibat de ploaie și de disperare veselă, halucinatorie, spectaculoasă, ce se vindecă doar prin scriere sau îngenunchere. Imagini foarte vii, ușor grotești, hiperbolizate, ce rămân totuși în zona întâmplărilor de zi cu zi, tragice sau năstrușnice. Începutul ar fi liric dacă nu ar fi de fapt grav, marcat de o durere implacabilă:

stropii se culcă pe spate
mîța vecinului îngenunchează în fața propriilor gheare

Autorul creează și sintagme insolite, ce-i divulgă libertatea în domeniul tehnic, de ex., \"flăcările se autopropulsează prin fum\".

Discursul e bine stăpânit, ideea se conturează clar, fiind urmărită cu insistență, până produce un efect zguduitor: mîțele cad pe spate
caii se-nfig în potcoave
și-n potcoave e frig, foarte frig,
pielea vecinului arde pe oase
moartea iese la suprafață pe trupul vecinului
Vedem și ironie, chiar sarcasm: \"scoate exact două căldări de apă\", iar finalul nu vrea să epateze, ci declară firesc scufundarea treptelor în \"lacrimi simple\" (!).
Așadar, ofer o stea acestei poezii despre o ploaie și o pisică oracol.
Mai citim, tama
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
surprins-ai totul bine
lacrimi si ploi ....vecinul si mita ....
fintina e bine plasata..
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Ai reușit să descrii cu mijloace poetice rafinate o atmosferă morbidă creată de ploaie ce încovoiază speranța, de boală ce ‘se bălăcește în noi’ jucându-se perfid cu sănătatea și de moarte ieșind ‘la suprafață pe trupul vecinului’.
Mîța se cațără pe obeliscul versurilor, își înfige ghearele în durere și se joacă cu ploaia.
0
@ecaterina-stefanEȘEcaterina Ștefan✓
E o poezie foarte tristă cu mulți fiori, lacrimi, risc. Figuri de stil la locul lor și idee stabilă am întîlnit aici. Mi-a plăcut fraza \"nimeni nu mai face nici un pas înapoi cînd nu se mai vede nimic înainte\" și finalul curge dintr-un cuvînt în altul ca pe trepte. Frumos.
0
@radmila-popoviciRPRadmila Popovici✓
Aceste boli ale ghearelor de pisici intrate in piele de vara, ale potcoavelor ingropate prematur in ultima iarna, ale treptelor sfaramate de neputiincioasa perindare din nesus in nejos, ale pleoapelor care vor sub greutatea unei zile \"normale\" sa se lipeasca cu marginile, dar nu! Nu le lasa acest poem pana nu mai incearca odata aceasta moarte din doua caldari (una cu vie si alta cu...?)
0
@catalin-gaian-konigC-Cătălin Găian -Konig✓
caii se-nfig în potcoave
și-n potcoave e frig, foarte frig...nu stiu de ce am ramas doar cu asta...si ca un facut, la mine rar intalnit, ajunge cred eu pentru stelutza primita de la tam. Asta chiar daca mai schioapata..\"flăcările se autopropulsează prin fum
se mișcă ceva spre învecinare..ploaie..
te saluta ..
templierul
0
@dan-mihutDMdan mihuț✓
nic, eu m\'am poticnit la lacrimile din final. cred că e saturație salină acolo. având ploaia la început, se creează un paralelism cultivat până și de romantici. ca să nu mai pomenim de hangiul lui nenea iancu, ăla făcea crize când auzea picăturile căzând în butoiul de sub streașină. nici titlul nu\'i a bună, mai bine mergea subtitlul, vorba mădălinei. ai, în schimb, câteva momente de efect. chiar reușite! salve!
0
@dana-musatDMDana Mușat✓
textul este foarte bun.

In primul rand ca se incheaga, are continuitate, apoi imaginile sunt reusite.

Conjnctie coordonatoare folosita pe post de tilu..interesant
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
Îmi pare că nu-mi ieseOFFTOPIC, dar ștergeți Dvoastra ce scriu eu aici:
mă mir că site-ul nostru nu-mi dă fotografia de pe pagina mea Veb de aici pe Google, mai ale că trebuie să o anunț urgent pe altă pagină! E o criză de comunicare între Poezie.ro și Chișinău? sau între mine și Google?
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
M-au bucurat reacțiile voastre sincere și imediate.
Mulțumesc mult pentru comentarii,
vă mai aștept.
Din partea pisicii și a lui Nicolae Popa, salutări și urări de bine!
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu✓
Nicolae,
si eu pe urmele prietenilor de pe acest site, de pe acesta pagina. bun poem, draga Nicolae. felicitari!
retrin:vine un om cu două căldări la fîntînă
scoate exact două căldări de apă
se duce să spele mortul în casa vecinului
cu prietenie,
p.parvescu
0
@amalia-cretuACAmalia Cretu✓
am retinut:
\"nu se mai vede nimic înainte\"
dar
\"nimeni nu face nici un pas înapoi\"
asociate astfel, cele doua asertiuni pot fi luate drept semn al metamorfozei ce are loc in cea mai ascunsa zona a fiintei, in chiar momentul \"arderii\", cand fara rezerve nimic nu mai este pastrat in caderea irezistibila pana la disparitie
de mentionat modul in care poemul se construieste pe sine in cea mai sugestiva forma a cuvantului metaforizat, consumandu-se si sporind spatiul gandirii intr-o \"risipa\" de forme stilistice potrivite
aprecieri, amalia
0