Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dan-mihutDM
dan mihuț
@dan-mihut
Poezie

prăbușirea și zâmbetul

1 min lectură·
Mediu
îmi tremură mâinile, ceea ce fac mi se pare crud
vorbesc, apoi o lovitură seacă vine din
monologul întrerupt de zgomotul unei prăbușiri
blândețea nu are galerii, dar mă rătăcesc ușor
într-o tăcere de lapte. n-aș putea dormi dacă
n-ar fi în mine un loc care miroase a femeie, să nu-mi
rupă grumazul tentația unui spațiu interzis din naștere
aș putea să înlocuiesc toate obsesiile cu lumânări
stinse, să le reaprind și să privesc obiectele luminate
cu o indiferență mai puțin dureroasă, un tunel
spre un stadiu inocent în care întregul meu de carne
nu simte tremurul, nu transmite în exterior decât
zâmbetul care mă face mai liber, mai împăcat
084878
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “prăbușirea și zâmbetul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1739609/prabusirea-si-zambetul

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
neee, cred ca prin nastere ne e permis totul. inclusiv locul acela unde te gandesti tu. nu cred in minunile venite de sus, dar cred in minunile savarsite de oameni. do you? can you?
0
@dan-mihutDMdan mihuț✓
leo, îndată ce creatorul ne-a divulgat genul, ne-a și încadrat într-un spațiu care nu ne mai lasă să pătrundem ițele celeilate părți a lumii decât ca intruși. există puține exemplare masculine care pătrund, dincolo de orice elogiu sau misoginism, ca să nu pomenesc decât extremele, spațiul feminității. eu n-am întâlnit decât vreo 4-5, iar ăia au făcut-o doar literar, adică ficțional. deci, poate nici ei. pentru că, exact, și eu cred în minunile făcute de oameni. dar de ce țin minunile? mulțumesc pentru trecere!
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
pe la tara se vorbeste de sfanta taina a casatoriei. care le este impartasita oamenilor o singura data. cred ca acolo e raspunsul. dar mai intai trebuie sa crezi in ea.
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu✓
te-aș fi vrut ceva mai rău
mai crud
o vorbire cu sine lucidă cu ochi îngustați

evidement mi-a plăcut
mai ales aici
\"aș putea să înlocuiesc toate obsesiile cu lumânări
stinse, să le reaprind și să privesc obiectele luminate
cu o indiferență mai puțin dureroasă, un tunel\"

am ceva cu \"întregul de carne \" descriptiv și parcă
înmoaie mesajul
0
Distincție acordată
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit✓
Ofer o stea, pentru că aceasta e o poezie umană,
complicată dar nu știu cum resemnată, risc să afirm că e chiar trăită.
Produci emoție de la primul vers, \"îmi tremură mâinile, ceea ce fac mi se pare crud\", și până la finalul puternic și blând, \"întregul meu de carne
nu simte tremurul, nu transmite în exterior decât
zâmbetul care mă face mai liber, mai împăcat\".
Întregul de carne - foarte original, aș zice că e noțiune aproape filosofică.
Mi-au plăcut și epitetele, de ex., \"tăcere de lapte\", \"un tunel spre un stadiu inocent\".
Sigur, imaginea transformării obsesiilor în lumânări e cea mai tare în textul dat.
Felicitari, tama
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
si nu doar atit
mi-a placut
mi-a mai dat speranta ca exista mistere ce mai preocupa concret....
fluidul gindurilor tale dupa perdeaua monologului dureros
cade bine in aceste zile dezbracate de mistere si intrebari bilbiite..
0
Distincție acordată
@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
prima oara cand am inceput sa te citesc foloseai un fel de simbolism mai aglomerat, cu tenta de intertext unde daca nu erai atent, aveai impresia ca-i o insiruire de idei prea fragmentata. acum de exemplu citesc si ma gandesc ca in spatele simbolurilor care au ramas insa care-s mai asezate cu maturitate & stil, se afla o idee foarte transparenta, care se vede mai ales in final si in strofa a doua. aici:

\"blândețea nu are galerii, dar mă rătăcesc ușor
într-o tăcere de lapte.\"

astea-s versurile mele preferate. mi-am si imaginat.

si bineinteles finalul ca o liniste dupa o ploaie torentiala.
0
@dan-mihutDMdan mihuț✓
leo, poate că nu e tot în a crede, dar ne ducem prea departe și uitaăm de unde plecăm.

alice, și eu aș fi vrut să fiu ceva mai rău, dar, vezi, ăsta e cusurul meu, sunt prea crud ca să fiu rău. sau textul să fie rău. aș avea și eu ceva cu întregul de carne, dar văd că tamarei i-a plăcut. mai gândec.

tamara, nu știu dacă tonul e resemnat sau îmi scapă mie ceva. cred că doar un stadiu al lucidității emoției, al unei forme de liniște.

anni, de-ar fi să cadă toate bine...

claudiu, au trecut vremurile alea, am scăpat de multe stângăcii, chiar dacă e loc de și mai bine. mă bucură memoria ta. și nu numai ea.

petruț, salve!

mulțumesc frumos vouă!
0