iubita mea, zice bardul,
sa nu-mi dai iar e ridicol
ca nu doar c-am sarit gardul
pe-ntuneric si pe viscol
dar mi-am pus, sutind si cardul
libertatea in pericol
Mitică, îmi pare rău că te surghiunesc, tocmai pe tine aici, o să-mi pun în cap toată armata de epigramiști, probabil. Dar ai greșeli în text, prietene și aș vrea să corectezi. Mulțumesc pentru înțelegere.
De vre-o zece minute ma tot chinuiesc sa vad unde am gresit
dar opera fiind de amvergura a ca si cum as cauta acul in carul cu fan. O fi \"sarii\" care se scrie cu un singur \"i\"?
Deci maestre nu numai ca nu ma supar cand semnalati o greseala dar mai am si pretentii, vreau sa-mi spuneti care e aia fiindca dupa ce gramatica m-a parasit de mult acum incepe sa ma lase si vederea.
nu stiu pe unde umbla nenea Anton, ca e om bun si saritor, dar cred ca parleazul matale nu-l poate \"SARI\" cu usurinta, de vreme ce ti-o ridicat gardul aista cu nume de \"atelier\"
Merge si cu doi de i, nene Genu, dar e in cazul acela e perfectul simplu de la persoana intai, adicatelea iti aminteste matale ceva de pe vremea cand erai oltean autohton si nu din acela sarit peste ocean:)
Glumesc, dar stiu ca m-ai priceput.
Cu drag,
Florina, mulțumesc pentru ajutor. Mitică întîmpină mereu dificultăți cu vocala respectivă, parcă ar fii iiepurii, așa sar diin pălăriie și se înmulțesc :)
Nu e greu sa-i sari parleazul,
Insa daca-i arati cardul
Sare ea la tine gardul.