Mediu
UNUI AUTOR
Chiar de scrii câte-o prostie,
Nu te crede nătărău;
Este o dovadă vie
Că gândești cu capul tău.
UNUI BIBLIOTECAR & SCRIITOR
De când pledezi ca scriitor,
Pe șefii tăi îi trec fiorii:
Au câștigat un autor,
Dar au pierdut toți cititorii.
UNUI SCRIITOR
N-a râvnit nici laude deșarte,
Nici un monument la țintirim,
Dar abia după a zecea carte
A ajuns, în fine... anonim.
SCRIITORI ȘI CITITORI
Trăit-au fericiți, în armonie
Pân’ demonul veni și-i ispiti
Pe unii cu plăcerea de a scrie,
Pe alții cu tortura de-ai citi.
SURPRIZA
Eu nu citesc, sunt scriitor
Dar am deschis o carte,-n fine,
Ca să constat, cu dulci fiori,
Că unii scriu mai prost ca mine.
ȘEDINÞÃ LITERARÃ
După ce s-au săturat
De nimicuri și bârfeală,
O tăcere s-a lăsat...
Doamne, ce spirituală!
UNUI CITATOMAN
Opul său ne sugerează
Că e avizat în arte;
După felul cum citează
A citit și el... vreo carte.
SATISFACÞII DE OAMENI CULÞI
Din biblioteci, atâția cititori
Spre casă merg cu chipuri fericite;
Sunt deserviți frumos de niște flori
Ce-ți împrumută cărți... gata citite.
FILOZOFI ÎN BIBLIOTECA INSTITUTULUI DE MARXISM-LENINISM
Când au văzut în ce banalitate
E înecat al cărții paradis,
Cu pizmă se gândiră la Socrate,
C-a fost mai înțelept și nu a scris.
GAFA „MAESTRULUI”
În loc să-și spună epitaful,
Și-a scris pe carte autograful
Și-acela l-a trădat – procletul! –
Că nu cunoaște... alfabetul.
DON JUAN, COAUTOR
Plăsmuiește Don Juan
Zi de zi câte-un roman:
Cu nevestele de dor –
Doar romane de amor,
Cu neveste-securiste –
Doar romane polițiste.
DIOGENE LA BIBLIOTECÃ
A venit și Diogene
La bibliotecă-odată
Și l-au dată pe ușă-afară
Fiindcă nu avea cravată.
LA VOLUMUL „O ISTORIE DESCHISÃ A LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA” DE MIHAI CIMPOI
„Istoria...” o lași deschisă,
Și-aluzia e înțeleasă:
Oricând intrarea li-i permisă
Doar celora chemați... să iasă.
BIBLIOTECAREI ELENA ROȘCA, LA LANSAREA VOLUMULUI „O CARTE DESCHISÃ A SUFLETULUI”
Deschisă este cartea ta
Cea plină de învățăminte
Ca să o poată lectura
Și inșii încuiați la minte.
PEGASUL PLAGIATORULUI
De-atâta goană, aburește
Pegasul său de împrumut,
Iar el mereu îl tot zorește
Spre bibliotecă... la păscut!
VIAÞÃ DE STUDENT
Îmbraci o haină mai comodă
Și fuga iar la discotecă,
Căci a ieșit demult din modă
Umblatul la bibliotecă.
PLAGIATOR FÃRÃ NOROC
E contestat de cititor
Și criticii îl denigrează,
Deși nu-i rău plagiator
Dar rău e tot ce plagiază.
GRAFOMANUL CÃTRE REDACTORUL SÃU
Eram convins că studiul e bun,
Dar fac aici și-acum o constatare:
Abia după subtila-ți redactare
Am înțeles ce-am vrut în el să spun.
NOROCUL
Cu harul său de scenarist
Poate-ar ajunge scriitor,
Dar are-un clenci, e umorist...
Noroc că nu are umor!
POETUL ȘI MUZA SA
Muza infidelă l-a abandonat,
Dar nu o condamnă cu asprime:
A fugit la un confrate talentat
Ca să mai ciordească niște rime.
POEÞI DE IERI, DE AZI
Dadaiștii, beți de poezie,
Tropii-și izvodeau în pălărie;
Cei de astăzi, realiști sadea,
Nu mai izvodesc nimic... sub ea.
MINISTRULUI ICS
Domn’ ministru Filaret,
Pân’ mai ieri analfabet,
Alfabetul a-nvățat
Și deja e… agramat.
POST-MORTEM
Cartea s-a născut, vai! Moartă,
Dar în loc de epitaf
Pe mormântul ei maestrul
A prăsit... un autograf.
STRÃMOȘUL EPIGRAMISTULUI
Surprins de-o-ngemănare de silabe,
Un cimpanzeu căzut din pom pe gânduri
S-a ridicat poet în două labe
Să scrie pe tulpină patru rânduri.
POETUL (DUPÃ PASCAL)
Printre mâncăi ce huzuresc sub soare,
Căci nu-i umbrește gândul sau cuvântul,
Poetul e o trestie gânditoare;
Adică e flămând de-l bate vântul.
UNUI CONFRATE DE CONDEI
Când văd cum scrie, scrie
Doar vrute și nevrute,
Îmi pare lenevia-mi
Rarisimă virtute.
UNUI POET ANOST
Poete, harul nu-ți cunoști:
Ce bun ai fi ca șef de oști!
Cu poezia-ți hălăciugă
Pui orice inamic pe fugă.
POVAÞA ORTACILOR LUI LENIN
Înțeleaptă povață le dați
Celor tineri, săraci, hămesiți:
Învățați, învățați, învățați!...
Că de lucru oricum nu găsiți!
GÂNDESC, DECI REZIST
Sunt idealist,
Iată, am simptoame –
Cuget, deci rezist...
Până mor de foame!
CARAGIALE LA CHIȘINÃU
După alegeri epocale
Desfășurate pe la noi,
Nemuritorul Caragiale
Va scrie și... Năpasta-2.
HOTUL IN BIBLIOTECA
Având la pană mâncărime
Și chinuind zadarnic slova,
Veni să fure niște rime
Sau chiar pe…Rima Kazakova.
BIBLIOTECA PUBLICÃ
Poeții antici constatau
Că e spitalul pentru minte;
Ai noștri-s sănătoși, căci stau
În bar, cu sticla dinainte.
REÞETÃ PENTRU BIBLIOTECARI
Va fi un boom în biblioteci,
Lecturi de draga dimineață,
Când vom include-n cartoteci
Pornografia de pe piață.
IDEI LA MASA DE SCRIS
Din noianul de hârtii,
O concluzie fierbinte:
Scriu ca prostul… nebunii…
Nu cumva am prins la minte?!
UNEI BIBLIOTECARE SEDUCÃTOARE
Intrând în templul cărții câteodată,
Constat admirativ, fără rezerve:
Atâta-nțelepciune conservată…
Iar tu faci alergie la conserve!
0218353
0
Sa gust din epigramele-ti cu carte,
Ma-ncearca pe furis un mic regret:
Ce bine de-as fi fost analfabet
p.s. Bucuros de citire, nea Ioane. Pe unele dintre excelentele epigrame ti le-am mai citit in diverse publicatii, dar reintalnirea cu acestea imi face aceeasi placere ca prima data. As avea ceva sugestii la vreo doua, dar nu mai conteaza. Sa traiesti!