km 0 vs. ora 0

Nu merge un \"saltimbanc provincial\", doar provincial.Idee destul de laconic exprimată asupra însemnătății valorilor spațiului și timpului ca elemente de început.Sau ca puncte unde încremenște viața? Nu mă lămuresc.

totul zace și stă prin tine ora zero este bine desprinsă din cotidian, nu sunt minute sau au ros secundele expandate din acel saltimbanc ce nu își mai aude tăcerea provincial precum orice zacere prin sine, iar zâmbetul precum un autoportret desenat fără culoare ca și cum doar prin cealaltă jumătate a cercului se conturează ar mai lipsi cineva din acest tablou
cercul este cel ce redimensionează antispațiul invocat

cu drag,
nicolle

p.s. este superbă mai cer netimpului tău și alte non-secunde

Interesant acest joc, intre vesnicie si timp (istoric), intre capitala si provincie, intre circ si tristete, dar mai ales intre aparenta si esenta. Saltimbancul/poetul, cel din spatele sau mai bine zis cel de deasupra antinomiilor, are un chip primordial care se innoieste mereu, ramanand mereu acelasi si din acest centru al persoanei se defineste totul...o pierdere a acestui centru, pe care poezia (cuvantul)il daruie ar insemna pierderea busolei. Saltimbancul o fi el provincial, ca si coordonate geografice date, dar in asumarea de poet, este mereu la punctul 0, al vesnicului inceput...Nu intamplator e el saltimbanc, salturile peste kilometri si nu numai, fara plasa, il definesc...nu intamplator e trist...isi asuma si caderile...dar nu intamplator se salta in \"mereu inceputul\".

tot caut un poem si l-am gasit la tine pe pagina, e frumos. de cateva zile tot citesc despre greieri, furnici chiar si purici incat dau semne clar ca sunt predispusa la \"delusional parasitosis\", noroc ca imi revin citind poemul tau.
mcm

Vasile, Nicollé, Maria, Carmen,
Vă mulțumesc tuturor pentru opiniile voastre. Am o remarcă specială pentru Maria, deoarece a desprins adevărurile simple ale textului, care în mod cu totul întâmplător se regăsesc în textul meu. Am modificat din păcate cuvântul \"saltimbanc\", spre a nu fi înțeles în accepția sa depreciativă. Dar comentariile rămân valabile. Vă mulțumesc încă o dată pentru lectură și opiniile critice.

Pai, Gheorghe, de ce sa-l scoti... era chiar parte din esenta. (Se intelege foarte bine ca e vorba de poet, doar spui in primul vers de ora exacta a poeziei.)

Maria, știu că se pierdea chiar esența textului, dar înainte de orice, pentru mine, mai important e omul, pentru că a fi poet e improbabil. Nu doream ca termenul să fie interpretat ca \"persoană lipsită de caracter\". Dar am revenit la forma inițială, asumându-mi acest risc pentru a menține adevărul poetic. Modificarea o făcusem înaintea comentariului tău. Mulțumesc pentru sprijin!