Auto-bio-grafie

Versuri care mi-au părut ușor grave pentru o tânără... dar cu a căror esență m-am împăcat ceva mai târziu, căci cum ai putea fi altfel cănd afli: Inimile mele/ pătrimi de cuvinte/ se bat cu o umbră purtată de vânt//Aripile mele /crini albi pe/morminte/ecoul din țărna lutoasă cuprind..... etc. etc. niște adevăruri oarecum dureroase, și, paradoxal, datorită cărora îți asiguri satisfacția lăuntrică în acest ciudat proces \"a fi\".

Ceea ce mă deranjează (din punc de vedere tehnic) sunt terminațiile ultimilor strofe....

Notiunea de tânăr în lumea asta \"scrisă\" e pe cât se poate de abstractă, iar ceea ce te deranjează ar putea să-ți facă rău, dacă te ții de partea tehnică.
Ești binevenit pe această pagină!

Inimile... Aripile... Lacrimile... Unghiile... Rănile... Genele... Tălpile... Zilele...
Ce altceva ar mai putea fi? Probabil multe, suficiente pentru mine, cred.
Un cântec ce mi-a plăcut, Radmila.
Ultimul vers îmi pare ușor disonant, mai scurt cu o silabă. Dar poate așa ai vrut să sune...

Suficiente pentru o \"viață\" aceste substantive vin să povestească ceva despre ea.
E ultima suflare în cel din urmă vers și ai prins-o cum mi-am dorit-(o).
Surprinsă de vizita-ți.

Radmila,
sensibilitate, talent...
din cele de mai sus, te vad prea incancenata... la ce ajuta... frumos poem. merge.
cu prietenie,
p.parvescu

Vezi cuvântul, nu pe mine, că nu ai ce a vedea...
De mai treci, să-ți vină bine, eu cu vorba oi mai da...