De bună voie...

poemul asta l-ai scos din buzunarul de la piept, desigur pe stanga
poate de aceea toate literele au o singura inima si ea chiar e de data asta a ta
ma bucur de bucuria ta prietene si de poemul asta scris in lumina femeii

florian,
poemul e f placut.imi place:usi si ferestre pe stanga ca o inima,cainele musca din drum,prin sangele meu trece o salvare cu sirena pornita,Dumnezeu pe ce parte a drumului se intoarce acasa.
dialogul din final e inca o demonstratie ca noi nu il vedem/nu il cunoastem de fapt pe Dumnezeu.
la enumerarea pana la..., diacritice.
feliciari,
mcm

iată un poem ce mă face să simt felul în care Poetul percepe înstrăinarea oamenilor si îndepărtarea lor de Dumnezeu... chiar dacă inima se află peste tot...și întrebarea lui adaptată, căutând (\"parte a drumului\" fiind o trimitere la tentative de definire) din final:
\"- Fiți vă rog amabil pe care parte a drumului trece Dumnezeu câmd se întoarce acasă?\"
în orașul acela
\" Câinele mușcă din drum
Prin sângele meu trece o salvare cu sirena pornită la drum,\"
\"însă\" Poetul nu e singur...cam asa a trecut prin mine poemul...

Adriana>întradevăr poemul acesta de acolo se scrie de primaoară și ultima
Carmen:până la diacritice mulțumesc
Ioana Matei:mulțumesc tare mult