Nebunii

Prietene,
prea departe
îmi ești
de lacrimile
pe care doar tu
reaușeai
să le aduni
în fântâni.

stii ce cred eu citind versurile astea? ca prietenul tau s-a dus la munca prin italia si tu ai ramas acasa, si ii simti dorul nu pt ca nu e langa tine ci pt ca el e ecolo si munceste pe bani frumosi si tu stai acasa si plangi.
Cu tot respectu

regret ca atat ai intel din cuvintele de mai sus... prietenul meu e aici, munceste, si eu muncesc e drept nu pe bani frumosi ci doar pe bani... e vorba mai sus de poezie, de rostul poeziei, de poetii care, adesea sunt considerati nebuni fiindca vor sa faca o lume mai buna, mai dreapta... dar nu reusesc asta tocmai fiindca sunt prea multii nebuni chipurile buni care cred ca banul si agresivitatea de toate nunatele inseamna a trai... regret ca trebuit sa-ti traduc poezia de mai sus in limba romana... oricum, multam de timpul acordat.

Ea adună tot nectarul
Unde adapă și bondarul
Cu respectul dînd cu parul
Comentează măcelarul:

-Mierea-i dată la export
Pe cireașa de pe tort,
Pentru care doar nebunii
Mor pe limba lor… ca hunii!

-Mierea mea o vînd și-n țară!
Zise albina tutelară,
Valorînd mai mult de-un… pol*,
Ți-o dorești ca monopol!