Poezie
Rețeta uciderii de aripi
1 min lectură·
Mediu
Mă plimbam ieri prin spital,
Eu și căciula mea.
Mă priveau isteric,
Dar m-am prefăcut sedată
Și-am răgușit beată înainte. Ca ei.
Răsucindu-mi degetele-n halatul meu alb:
Atingeam lamele,
Iar aripile dedesubt
Apăreau invizibil de
frumoase.
Nu știau ele cum le aștept în baie
Să le tai fiecare os
Ca să îți pot scrie în fiecare zi
Rețetele durerii mele
Până ce voi muri de sângerare.
Nimeni nu-mi caută aripile,
Pentru că ei cred căciula
Ce-mi stă pe ochi
Și are putere să-mi scadă
Greutatea cocoașei
Până la nesimțirea ei.
Dar cocoașa ce-o văd ei
și n-o simt eu
Mi-e cicatricea scrisorilor către tine,
Mi-e coajba aripilor ce mi le-am tăiat.
Nimeni nu-mi vede aripile pentru că
Le ciupelesc fiecare puf de pană
Le tai fiecare așhie de os
Doar să îți las pe geam mesaj:
Sunt aici, ia-mă!
023.191
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Rețeta uciderii de aripi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1731531/reteta-uciderii-de-aripiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISCred ca am fost un pic mai blanda decat te-ai fi asteptat, temele pe care le-ai propus tu sunt mai grave, mai pronuntate. Lanturile pe care le-ai insinuat tu, pe care de altfel le-ai ghicit sunt sigilate in cocoasa iar imposibilitatea de a lega sau dezlega lanturile sunt tocmai cicatricea si handicapul de a avea o cocoasa. Mai cred ca durerea cea mai mare este cea subtila, abia perceptibila si careia nu-i poti da un nume, ca sa te poti lupta cu ea...este nuanta aceea pe care pictorul nu o poate contura decat in sine si se lupta cu el insusi pentru a o gasi si in exterior
0
Nimeni nu-mi adora lanturile pentru că
Prea ii zanganesc fiecare za de arama
Prea ii strang fiecare za de gat
Dar să îți las pe geam mesaj:
Lantul ma gatuie, salveaza-mă!