Poezie
Sunt un zvon
1 min lectură·
Mediu
dă-te jos din visul ca un leagăn
și mergi de mână cu realitatea
doar așa trăiești
pe sub pleoape-ți lăcrimează un gând
în fumul tremurând al lumânării
și parcă sfinți pictați pe sticlă
înmărmuresc în ochiul care îi privește
du-te, pelerin de dor
la porțile-amintirii dintâi
pe nevăzute, îngeri bucălați
îți zămislesc un zâmbet cu vată de zahăr
pe bețișor
un nor
ca o pană scrie
umbre dezlânate pe cerul scrobit albastru
ce liniște! greierii au ațipit în lan
doar vântul se pitulește prin iarba necosită
sunt un zvon de vară
de fluierul piciorului să-mi legi o coroniță de spice.
023.899
0
Propozitia in sine e prea lunga, greu de citit si de inteles. La prima citire, suna ca \"da-te jos / din visul / ca un leagan de copil\", ceea ce ma duce cu gandul la Casa de copii.
\"Gand/ tremurand\", o rima probabil neintentionata, insa care transforma versurile in.. ceva ce nu trebuie ;).
\"du-te, umbla\", mi se pare ca intareste mai mult indemnul de a merge, si nu cred ca pe aceasta parte ar trebui sa cada accentul in strofa respectiva.
De fapt motivul pentru care am si inceput acest comentariu, sunt ultimele 4 randuri:
\"ce liniște! greierii au ațipit în lan
doar vântul se pitulește prin iarba necosită
sunt un zvon de vară
de fluierul piciorului să-mi legi o coroniță de spice.\"
Extraordinara imagine, atat de vizuala, atat de reala, parca ma contopesc cu acest decor, e lumea pe care mi-o creez seara, cand nu pot adormi, imaginea ce ma linisteste si ma relaxeaza, pregatindu-mi visele...