Poezie
poem cu salcie pitică și regină verde
(La MulÞi aNi-Ei)
1 min lectură·
Mediu
mai trec și astăzi prin palate
cu ochi sclipind cu pumnii strânși
atâtea păsări cântătoare
mi s-au smucit din ochii scurși
pe tron coroana lepădată
și pelerina de felină
toți vechii măscărici la coadă
să-ți stingă-n pagină lumină
eu mă rostogolesc pe trepte
sau sceptrul ți-a căzut din mână
și las în sufletul mulțimii
drept eșafod rotunda urmă
095.972
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “poem cu salcie pitică și regină verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/162173/poem-cu-salcie-pitica-si-regina-verdeComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELRounde urme, rotund de Timp-pasăre cântătoare, niciun sceptru nu poate înlocui Regala ei apariție, acolo unde Palatul unui poem se deschide, nici o lumină nu poate fi stinsă, nici un pas pe trepte nu lasă altceva decât amintirea unei întâmplări a frumuseții de a fi. Frumos poem, Ted, cu o eleganță a cuvintelor rar întâlnită. Reverența mea, ție.
Despre luminile sidefii, Nia știe a le primi, de oricât de departe...
Ela
Despre luminile sidefii, Nia știe a le primi, de oricât de departe...
Ela
0
ELTimpul-pasăre cântătoare...
0
CPDistincție acordată
Poem frumos precum cele doua suflete pe care le ingemaneaza. Lasati-ma sa fiu eu cel de-al treilea, sufletul mesagerului de vesti bune, sufletul celei mandre de oamenii pe care ii simte aproape, pe care ii simte ai ei.
Dedicatiile de obicei nu se comenteaza, nu se critica, nu se lauda. dar acesta este un poem de o rar-intalnita gingasia, poem in care cuvintele slujesc sufletului celui ce-a scris spre a marturisi cea mai frumoasa dintre iubiri: prietenia spiritelor inalte. De obicei, dedicatiile, chiar cele mai sincere suna fals si natang. Aici avem o proba de virtuozitate a sentimentului si cuvantului.
Dedicatiile de obicei nu se comenteaza, nu se critica, nu se lauda. dar acesta este un poem de o rar-intalnita gingasia, poem in care cuvintele slujesc sufletului celui ce-a scris spre a marturisi cea mai frumoasa dintre iubiri: prietenia spiritelor inalte. De obicei, dedicatiile, chiar cele mai sincere suna fals si natang. Aici avem o proba de virtuozitate a sentimentului si cuvantului.
0
LApe mine drept să zic mă depășesc motivele atîtor elogii. nu merg mai departe decît rima șchioapă și facilă (adj+adj, subst+subst), bașca rimele care nu rimează de fapt. figurile de stil sînt și ele slăbuțe (vezi încercarea cu stinsul și cu lumina și altele). După părerea mea, care nu e neapărat cea mai avizată, e o bună schiță de porniră întru facerea unui poem. bun.
0
ERTed... multumesc iar si iar si iar.
tuturor, cu drag
tuturor, cu drag
0
VMEu mulțumesc; ție, Nia, și vouă tuturor.
0
Prima strofă transpune tristețea celui care a pierdut pe cineva drag, nu pentru totdeauna, ci doar pentru o vreme: mai trec și astăzi prin palate / cu ochi sclipind cu pumnii strânși / atâtea păsări cântătoare. Apoi a doua strofă e ca un deznodământ de proză: pe tron coroana lepădată / și pelerina de felină…aici e de fapt recunoașterea pierderii celui ce aducea în jur lumină, a celui ce …: toți vechii măscărici la coadă / să-ți stingă-n pagină lumină. Sfârșitul este cutremurător: eu mă rostogolesc pe trepte / sau sceptrul ți-a căzut din mână, apoi se întrezărește o speranță: și las în sufletul mulțimii / drept eșafod rotunda urmă. Conținut formă, mesaj, tot ce își poate dori un poem..
Și găndul meu:
ochii într-o veșnică uimire
ascund o viață trecătoare
doar sufletul molatec se destramă
a gând de primăvară
zămisli-vei visuri în noaptea cu povești
la marginea timpului cu privirea zâmbet
întrebările își vor găsi răspunsuri
să te însemne zborul
cu răsuflarea râs să spargi și piatra
ca lacrima căzută
să se transforme-n floare