De of și se aoleu
de Marin Sorescu(2005)
2 min lectură
Mediu
Floare naltă, floare neagră,
Nu ți-am spus, fă, că-mi ești dragă?
C-o să fur din cer cinci stele
Să-ți fac salbă de mărgele?
Și mă lăudam că eu
Îl caftesc pe Dumnezeu,
De s-o pune-n drumul meu...
Nu-mi spuneai tu - știu, ca azi -
Când săream peste-un pârleaz,
Că de drag ce îți sunt eu
O să mori de gâtul meu?
Și-a venit un barbugiu,
Of, un fante de gagiu,
Din Obor, sau mai de sus,
Te-a chemat și tu...te-ai dus!
Și-ncă n-ar fi fost nimic,
Dacă nu mi-ai fi manglit
Punga mea cu bani fișic!
Stăteam noaptea amândoi,
Bibilică, bibiloi,
Ningea lună peste noi.
Eu credeam că mă iubeai,
Dară tu mă sărutai,
C-o mână mă mângâiai,
Cu alta cotrobăiai.
Boarfo! Nu ți-am zis șucar
Să bagi mâna-n buzunar?
Cum putut-ai să te-nduri
Să mă-nșeli și să mă furi?
C-am spoit un an tingiri
Pe la fețele subțiri,
Și-am trăit prin mahala
Doar cu praz și ciulama,
Ca să-ți cumpăr ție, ție
Rochie de cununie,
Să-ți fac degetu-nflorat
C-o piatră de matostat.
Și tu, uite cum te țîi
De cuvântul ăl dintâi!
Bine, dragă, îți mersi!
Să mă-nșele o lămâie!
Da\' și eu fusei tămâie!
Că puteam și eu încai
Să fiu craiul ăl mai crai
Și să huzuresc ca-n rai.
...Da\' acum am rămas bleg,
Amărât și plin de jeg,
Ca nărojii ăi mai mari:
Nici gagică, nici piștari!