Sonet
de Alexandru Vlahuță(2005)
1 min lectură
Mediu
Lăsați-mă singurătății mele.
Mi-albește capul, în vârtejul lumii,
Pe frunți de valuri stă cununa spumii,
De mult ce se frământă între ele.
De visuri inima pustie nu mi-i...
Senin mă urc pe-a lor înalte schele,
Străbat albastre văi, plutind prin stele,
Pământul ducă-și droaia lui de m?mii!
Tihnit, ascult a gândului poveste,
Mă-nșel, și cred că tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i astă amăgire-a vieții!
Tăceți s-adorm, nu voi să prind de veste
Că mi s-a stins văpaia tinereții,
Ș-asupră-mi anii grei și-aștern nămeții.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Vlahuță
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Vlahuță. “Sonet.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandru-vlahuta/poezie/sonet-146484Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.