poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8111 .



A bea
poezie [ ]
în românește de Paul Alexandru Georgescu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gabriela_Mistral ]

2005-10-19  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Tirenescu





Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.

În valea Rio Blanco izvorăște
neastâmpăratul Aconcagua, acolo
vroind să beau, m-am repezit la apa
unei cascade ce-n șuvițe albe
și înghețate-și resfira șuvoiul.

Lipindu-mi gura fremătândă,
m-a ars ca o licoare fermecată.
Trei zile buzele mi-au sângerat de apa
Ce am sorbit atunci din Aconcagua.

În câmpul Mitla, într-o zi cu soare,
cu mers, și greieri, m-am plecat asupra
unei fântâni, când a venit spre mine
un indian. A vrut să mă ajute
și, sprijinindu-mă deasupra apei,
el capul mi l-a susținut așa cum
oferi un fruct, cu mâinile-amândouă.
Eu beau și-n apa ceea era chipul
și-al lui și-al meu. Atunci înțeles-am
ca într-un fulger, că necunoscutul
din Mitla, indianul, era carne
din neamul meu străvechi, de la-nceputuri.

În insula numită Puerto Rico,
odihna copleșită de albastru,
trup liniștit, talazuri zbuciumate
și-o sută de palmieri, părând o sută
de mame. O fetiță-n joacă sparse
nuca de cocos, dăruindu-mi apa
palmierului, maternă, roditoare.
Și niciodată-asemenea dulceață
nu am băut, cu sufletul și trupul.

Îmi amintesc, pe când eram copilă,
Că mama-mi aducea ea însăși, apa
între o gură și-alta, aplecată
pe vasul de-argilă,-i vedeam fața.
Cu cât se ridica mai tare mâna-i,
cu-atât se cobora mai jos ulciorul.
Am încă-n suflet valea înverzită,
simt setea și privirea mamei… Poate
aceasta-i veșnicia:
să fim încă
așa precum am fost odinioară.

Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!