Poezie
Respir
1 min lectură·
Mediu
în cercul meu constanta pi a devenit instabilă
emoțional
odată cu trecerea la ora de iarnă,
mi-a lăsat niște semne ciudate în palme
ideograme într-o limbă pe care n-am înțeles-o niciodată
îndeajuns
acum podul inimii mi-e tapetat cu vânătăi,
în tandem cu murmurul care tot revine
invariabil bântuindu-mă ca un vis urât din copilărie,
le pipăi încet conturul
ca și cum aș încerca să le adorm cu povești despre tine
sau despre cine mai știe ce
nimicuri
apoi le întorc pe partea cealaltă a jumătății înstrăinate
de acolo corăbiile mele vor pleca departe,
una câte una,
spre ape încă netulburate de îndoieli
de acolo cântecul lebedei se aude doar vag,
ca o respirație
07647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Respir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/14196633/respirComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPdespre trăiri nu mi-a fost niciodată greu să scriu, poate doar dacă m-au copleșit cu repeziciunea cu care îmi marcau existența.
Îți mulțumesc tare mult pentru căldura ta!
0
OAPrimul vers m-a amuzat un pic, dar tocmai el ne spune despre clătinări, instabilitate, tandem, oscilări, îndoieli și tot ceea ce-i urmează. Contrastante și binefăcătoare îmi par ultimele două versuri, care deși despre fragilitate, pentru mine înseamnă unda de speranță, îndreptarea către normalitate.
Foarte frumos text! Apreciez.
Foarte frumos text! Apreciez.
0
MPmă bucură tare mult aprecierea!
Mulțumesc pentru trecere și recomandare!
0
GPEste aici un text ca o respirație a fragilității ființei, în care până și constanta pi devine „instabilă emoțional” (adică, aș zice, ființa în adaptarea psiho-emoțională la schimbare - de anotimp emoțional, odată cu trecerea la o altă vârstă, deși constanta se păstrează prin ceea ce este uman dincolo de timp și de timpuri). Drept dovadă, și aluzia la acel cântec de lebădă, devenit mai aprig înainte de neantizare. Și totuși, corăbiile nu se îneacă, fiindcă apele ființei sunt calme, „netulburate de îndoieli”.
Limbajul artistic nu este unul ieșit din comun, dar modul în care cuvintele se combină în mod fericit, precum și stările poetice asociate fac din textul acesta unul demn de lectură.
Felicitări, Monico!
Limbajul artistic nu este unul ieșit din comun, dar modul în care cuvintele se combină în mod fericit, precum și stările poetice asociate fac din textul acesta unul demn de lectură.
Felicitări, Monico!
0
GP0
MPonorată de apreciere!
0
Tot textul îmi pare e o calatorie iar finalul: respirația – esența rezilienței, modul cuvântului tău de a alina, de a continua, de a exista în pofida rănilor.