Poezie
praf de duminică
1 min lectură·
Mediu
acum când te văd prafule care acoperi urmele trecutului
istoria vieții mele
cu fiecare duminică în care am îngenuncheat pentru viață
în care m-am rugat pentru îngăduința de-a mai face un pas înainte
acum când văd cum te-ai așezat nevrednicule
peste obiectele care știu totul despre
frământările mele
despre zilele însorite dar mai ales despre norii care s-au abătut greu
ca niște blindate de război
acum când nu te mai saturi să depui ouăle și să le clocești zile întregi
peste cărțile mele în care îmi am prietenii de-o viață
mă auzi
te șterg fără nicio milă și uit că mi-ai luat cu tine anii în care
am iubit fiecare duminică așa cum îți iubești mama
plecată să-L alinte pe Dumnezeu
07792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “praf de duminică .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14196539/praf-de-duminicaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMDistincție acordată
Îmi place energia din spatele acestui poem. Construcția este una solidă în care fiecare cuvânt vine să susțină revolta, victoria cât și conștientizarea pașilor arși pentru a plămădi. Dezinvoltura este cireașa de pe tort și poate o lecție de învățat atunci când ne îndepărtăm prea mult de noi înșine. Solid ca un bloc de granit. Felicitări!
0
OAdragilor, Lidia și Gabriel, mă onorează comentariile voastre, simțirea, faptul că mă citiți.
Mulțumesc editorului pentru recomandare.
Numai gânduri de bine!
Mulțumesc editorului pentru recomandare.
Numai gânduri de bine!
0
LMDistincție acordată
M-am întors la text găsindu-l mai de preț la a doua și a treia citire și, cred, cu cât timpul va trece, nu praful îl va birui ci gustul, puterea gustului ca cel al vinului care, cu cât este mai vechi cu atât mai mult devine mai bun. Îmi place imaginea, descrierea sublimă împletită paralel cu stările lăuntrice încapsulate în cuvinte puternice precum ”cărțile mele în care îmi am prietenii de-o viață” și ”așa cum îți iubești mama plecată să-L alinte pe Dumnezeu”. Reușești să îmblânzești durerea, să sufli peste suferință precum mama care bate locul în care copilul ei s-a lovit, ca să-i treacă. Îmi place neputința strivită și speranța chemată în loc. Pentru tot iată privilegiul să acord, pe drept, stele.
0
OAmă bucură revenirea pe text și cuvintele tale de apreciere. Mulțumesc mult și pentru lumina din colț!
Să ne citim cu bine!
Să ne citim cu bine!
0
MPLipsa prea îndelungată de aici m-a făcut să-mi cam pierd sensibilitatea în fața poeziei dar în versurile tale am regăsit o răzvrătire care mi-a rămas, dintotdeauna, familiară.
Ca și Lidia Muraru am trecut de câteva ori pe la acest poem, decantând, la fiecare citire, câte puțin din praful poetic greu de șters din memoria sufletului.
Mă bucur că te-am citit!
Ca și Lidia Muraru am trecut de câteva ori pe la acest poem, decantând, la fiecare citire, câte puțin din praful poetic greu de șters din memoria sufletului.
Mă bucur că te-am citit!
0
OAdragă Monica Mihaela, pentru empatie și frumoasele cuvinte.
0
textul tău are greutate, o povară poetică și ce bine știi să faci din cuvinte eleganță și stil, o voce unică pe care, iată-mă, și-o recunosc și-mi place. Imaginile descrise împletite cu trăiri interioare formează un duet sublim, grav și pătrunzător care-mi ajunge până la următorul text așteptat să-l citesc. Pe curând, tot prin texte ;)