Poezie
lucruri care m-au întors un timp din drumul meu de om
1 min lectură·
Mediu
pentru neaşteptatul care ar fi putut fi şi nu te-ai străduit să fie
pentru minutele în care îţi rupeam din sufletul meu fiindcă tu nu aveai şi mă durea
pentru toate acele zise pe care le lăsam să curgă în gura ta ca şi când aş fi vorbit chiar din gura ta
pentru bucata de viaţă pe care ţi-am dăruit-o să-ţi faci ceva de pus pe tine fiindcă erai prea goală şi fiindcă tremurul tău era cumva şi al meu
pentru toamnele pe care le defineam împreună de la aceeaşi fereastră cu privirea spre o bogăţie de care nu aveam parte
pentru acele cuvinte grele cu care m-ai lovit în ţeastă şi m-am încăpăţânat să nu mor până ce nu văd cum se ofileşte bucuria pe chipul tău
pentru felul în care ai ales să fii eu fără să mă întrebi dacă accept plagiatul
pentru degetul cu care ai întors spre mine vina de a-ţi fi fost prea aproape când ai fost disperată
arunc toate pietrele din inima mea înapoi să se facă oameni
011936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “lucruri care m-au întors un timp din drumul meu de om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14196131/lucruri-care-m-au-intors-un-timp-din-drumul-meu-de-omComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGDistincție acordată
EGenea gela✓dar, în același timp, tulburătore prin mesajul final. Nu știu pentru cine te-ai fărâmițat, cine a încercat transferul de identitate, dar mă bucur că ai ales să rămâi umană. Mi-a plăcut cum ai gândit discursul liric, printr-o amplă enumerație, relevând stări diferite, conștiințe diferite. Stea!
0
OAmulțumesc mult pentru cuvintele de apreciere. Onorată!
0
ODTextul dvs este de intensitate poetică puternică — e ca un inventar al durerilor, al dăruirilor și al trădărilor, dar și o încercare de eliberare. Repetiția „pentru…” creează un ritm aproape liturgic, ca un ritual de mărturisire sau de exorcizare. Finalul, cu „arunc toate pietrele din inima mea înapoi să se facă oameni”, este o imagine extraordinară: transformarea poverii în viața, a greutății în umanitate.
0
OAmulțumesc nespus, domnule Ovidiu Cristian Dinică, pentru deosebitul comentariu, pentru empatie.
0
CSÎmi place ideea, poate că ar mai fi trebuit continuată și de asemenea câteva rânduri puțin șlefuite.Poemul e un joc psihologic, cu dominare și manipulare, provocări și victorii a la Pirus. Două personaje feminine și iluziile pe fereastra toamnei, relații umane complexe și fragile strânse într-un poem care mi-a amintit de Cui îi e frică de Virginia Woolf? Cui îi e frică de adevăr?! Stea.
0
CS0
OAmă bucură semnul tău de apreciere.
0
LM”...pentru felul în care ai ales să fii eu fără să mă întrebi dacă accept plagiatul”
Un text bumerang. Nu doar care se întoarce cu putere, cu mai multă putere dar și poartă cu el trăirile originale ale celui care îl trimite. O simbioză patologică chiar în simțiri, acea stare care nu te lasă să fii unic și îți confiscă limitele sănătoase.
Concluzia este la final, o surpriză care întoarce textul pe dos și aduce ca dintr-un miraj așteptarea disperată, „magia” ca ”toate pietrele din inima mea ... să se facă oameni”.
Te citesc.
Un text bumerang. Nu doar care se întoarce cu putere, cu mai multă putere dar și poartă cu el trăirile originale ale celui care îl trimite. O simbioză patologică chiar în simțiri, acea stare care nu te lasă să fii unic și îți confiscă limitele sănătoase.
Concluzia este la final, o surpriză care întoarce textul pe dos și aduce ca dintr-un miraj așteptarea disperată, „magia” ca ”toate pietrele din inima mea ... să se facă oameni”.
Te citesc.
0
OAonorată de comentariul tău deosebit!
0
RRTextul de față “neaşteptat”, emoțional, sensibil şi reflexiv, a fost inspirat şi influențat de “inima” ta care a cunoscut traumele, “cuvintele grele”, trădarea şi vinovăția, şi care are coeziuni, corelații şi conexiuni cu “sufletul” neprezervat de spiritul poetic din fața filautiei.
0
OApentru cuvintele tale.
0