Primenire

şi aerului ce pătrundea încăperea

aici ar fi mai bine: şi aerului ce invada încăperea. Sau subjuga...

la prima strofă mai poţi scăpa de nişte elemente de legătură cum ar fi în timp ce, iar acolo poţi folosi subtilitatea gerunziului, pe care deja îl foloseşti bine în poem

ca un ușier
la ieșirea din tură
îndreptându-se (fără paşii)
către camera lui (de?) la margine de urbe

în partea a doua a poemului, cuvintele sunt mai bine aşezate, limbajul concentrat reuşind să transmită mesajul cu maximă eficienţă şi emoţie

poate doar aici: pare să se fi dus în alt cuib

ar merge, mai bine: pare să fi plecat în alt cuib, pentru a se evita alăturarea să se

pot spune că poemul mi-a plăcut, per total

chiar voi ține cont de ele (mai puțin înlocuirea pătrunde- îl prefer ca imagine pentru ceea ce am gândit

cu gerunziul acela rezolv și o dispută pe care o aveam cu un prieten care îmi reproșa un dezacord al timpilor folosiți

mulțumesc, Ionuț

Mi s-a părut ciudată formularea fără prepoziția în. Dacă este folosit verbul cu sensul de a intra, se cere prepoziția în. Dacă ar fi fost umplea, nu se cerea. Cel puțin așa văd eu lucrurile, poate mă înșel. Cu drag!

Ilie, în primele versuri, există riscul să fie perceput un dezacord între subiect și predicat, deși, bănuiesc, că nu ai vrut să realizezi acordul verbului "pătrundea" decât cu substantivul aerul.

mă împotriveam zorilor
şi aerului ce pătrundea încăperea
furând somnul
până când
se cuibărea lângă mine

Se poate crea o confuzie, în această ipostază în care nu zorii fură somnul, ci doar aerul, care se și "cuibărește" și se declanșează astfel o imagine a începutului incompletă, fără să includă "zorii"; am înțeles că aerul viu al dimineții, răcoarea ei te cuprinde și te fac să te "cuibăresti" - la modul impersonal mă refer -, însă dacă ai cuprinde și zorii în această poveste, dacă ai folosi verbul la plural?

"mă împotriveam zorilor
şi aerului ce pătrundea încăperea
furând somnul
până când
se cuibăreau
şi ne-ascundeam de ochiul soarelui
râzând de el
cum rămânea
cu privirea pierdută
ca un ușier
la ieșirea din tură
în timp ce își îndrepta pașii
către camera lui la margine de urbe"

Și un alt aspect: pentru că ai folosit doar imperfectul în această strofă, pentru povestire, pentru descriere, este bine sa folosești și verbul "a îndrepta" tot la imperfect. Și ar fi foarte bine, pentru că strofă a doua începe cu un verb la perfect compus și este bine, pentru că ai punctat acea acțiune trecută, care s-a încheiat, concentrându-te apoi pe prezent. Foarte frumos poemul! Mi-a plăcut comparația soarelui cu ușierul, indreptându-se către camera lui la margine de urbe, mi-a plăcut atmosfera creată în strofa a doua, însă de aici, aș elimina "a devenit locul".
... și, astfel, am început ziua în ton cu poemul tău!

mă împotriveam zorilor
şi aerului ce umpleau încăperea
furând somnul
până când
se cuibăreau
şi ne-ascundeam de ochiul soarelui
râzând de el
cum rămânea
cu privirea pierdută
ca un ușier
la ieșirea din tură
îndreptându-și pașii
către camera lui la margine de urbe

mai bine aşa, cu o pauză după zorii, eventual şi puncte de suspensie:

mă împotriveam zorilor...
aerul umplea încăperea
furând somnul

iar la sfârşit am sugerat clar că trebuie prepoziţia DE între lui şi la

către camera lui de la margine de urbe

alăturarea luila sună ca în fimele cu Lula şi Lola, mergând la garnonieră pentru nişte lălăieli la beţie

toate aceste păreri şi sugestii

Ionuţ, am spus deja că voi ţine cont de cele spuse de tine iniţial (cu o singură rezevă), deci şi lula şi lola vor dispărea din peisaj :))

exprimările pot fi îmbunătăţite, dar acestea trebuie să fie în acord cu sensul propus
ori, în tot acest text, mai nimic nu este gândit la propriu...

voi observa cu atenţie şi cele sugerate de tine, Elena, cu mulţumiri pentru atenţia acordată
primesc oricând observaţii şi păreri, indiferent dacă rezonez cu acestea, chiar dacă uneori par să intervină pe text, pentru mine sunt utile, mă ajută să înţeleg perspective, nuanţe pe care nu le-aş observa etc.
deci, daţi în textele mele cu tot ce aveţi mai bun, până la cele mai aprige răutăţi, că nu-i cu supărare :))
dar, nu promit să modific textele altfel decât în acord cu propia viziune

de exemplu, acolo, nu se pot cuibări zorii (cel puţin nu în viziunea mea) poate că nici aerul dacă ar fi ceva la propriu, ori pătrunderea încăperii (care o însemna ceva) de către aer (care o însemna el ceva) are o anumită semnificaţie

de exemplu, aşa cum eşti pătruns de un gând (să spunem...)

mulţumesc!

Cred că în prima strofă ar trebui să adaugi pronumele personal "ea", "ea se cuibărea". Asta îmi pare că ai vrut să spui. Asa, doar inclus în forma verbală, creează confuzie.

ai dreptate!
dar acolo nu poate fi vorba de o EA, în niciun caz, altceva propun,
dar, da, poate crea confuzie cu toate că nu asta mi-am propus,
însă nici mai explicit de atât nu doresc să fiu, nu pentru că mi-am propus să interpun între text şi cititor un mister, ci doar o invitaţie la a primi CEVA din tot textul

cu mulţumiri şi respect!