Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@flaviu-george-predescuFP
Flaviu George Predescu
@flaviu-george-predescu
Poezie

După mine

1 min lectură·
Mediu
Oare cum va arăta garsoniera mea,
După mine?
Lipsită de biblioteca plină de memorie,
De amintirile care vor fi văruite,
Şi lacrimile răzuite de pe pereţi cu şpaclu,
De colţul unde am scris, ba oftând, ba zâmbind
O familie dornică de nou va organiza totul
Şi va decora, după vrerea ei,
Într-o algebră clasică, într-o simetrie
A necesităţilor, a mobilierelor
Pe când nici măcar urmele canapelei mele albastre
Nu se vor mai fi simţind
Locul preferat,
Şi-al meu, şi-al lor, uneori pat de spital,
Alteori baldachin.
Cum vor fugi acei copii
Pe un covor nou şi curat
Pus pe parchetul laminat pe care,
În vremea mea, cădea
Ba scrum, ba vin…
Iar uşa, ca o monedă,
Cu două feţe total diferite
Nu va mai vedea
C-o parte, plecarea ta,
Cu cealaltă, tristeţea mea…
0101789
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Flaviu George Predescu. “După mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flaviu-george-predescu/poezie/14187892/dupa-mine

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana✓
Un text bun, mai epic decât gradul general de digerare de aici dar croit parcă pe gustul meu. Să pregătești tensiunea prin narațiune fals impersonală pentru ca în final să verși tot adevărul, acesta este secretul. Felicitări!
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Ceea ce mi-a plăcut mai mult în acest text este acea opoziție la nivel semantic/paradigmatic între utilitarismul viziunii din a doua strofă și interiorizarea lucrurilor, care, astfel, capătă ființă și își lasă urmele tot mai adânc, mai ales în perspectiva neantizării ființei și a certitudini că ai fost/ești părăsit. Simbolul ușii din ultima strofă adaugă o notă în surdină finalului, după acel crescendo de care vorbea și Bogdan.
0
@george-pasaGP
George Pașa
"certitudinii"
Așa e când scrii de pe tabletă și nu salvezi cuvântul!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
nimic nu e al nostru, nimic nu ne aparține, toate trec, totul e relativ, perisabilitate, efemer, uitare, amorțire, schimbare, înlocuire... cel puțin toate acestea mi-au trecut ca o transpirație rece pe șira spinării, lecturând poezia de mai sus.
Nu-mi rămâne decât să apreciez, în felul acesta, luminos, pe un colț de hârtie virtuală.
0
@cont-sters-2743Ș
șters
exprimarea din aceste două versuri pare uşor redundantă:

Lipsită de biblioteca plină de memorie,
De amintirile care vor fi văruite,

aş fi scos "plină de memorie" din acel vers sau aş fi înlocuit cu arhivele sufletului, mai profund. Apoi trecerea la amintiri ar fi fost altfel. Memorie şi amintiri pentru mine înseamnă cam acelaşi lucru şi e spus cam plat.

În prima strofă continuarea lui "Lipsită de", la distanţă, cu "Şi lacrimile răzuite", îmi sună cam tautologic. Mă refer la întregul context: lipsită de lacrimile răzuite. În loc de conjuncţia şi aş fi pus prepoziţia CU. Dar mi-ar da bătaie de cap ultimul vers, care ar trebui repoziţionat. În orice caz, construcţia întregii strofe e cam alambicată. O exprimare mai clară şi mai fluidă ar fi binevenită.

Şi mai aveţi probleme cu puncuaţia. La prima strofă nu încheiaţi cu punct, aşa cum faceţi la strofa a doua.

Nu-mi place nici acel C-o parte, din ultima strofă. E foarte nepoetic. Acel u lipsă, de la cu-o parte, ar putea aduce mai multă căldură la exprimare. Este gustul meu, desigur.

Dincolo de toate aceste chestii ce ţin de fineţe, textul are un anumit grad de sensibilitate şi lirism cu care putem rezona.

Bine aţi venit pe site!
0
@george-pasaGP
George Pașa
Lipsește articolul hotărât la cuvântul "șpaclul".
0
@cont-sters-2743Ș
șters
punctuaţia

iar la înlocuire, aş fi înlocuit "biblioteca plină de memorie" cu arhivele sufletului

cu scuzele de rigoare
0
@stanica-ilie-viorelSV
Stanica Ilie Viorel
acțiune și decorul (personalizat), se văd foarte bine
exprimarea cred că poate fi revăzută

memorie- amintiri
versul acesta ambiguu: Şi lacrimile răzuite de pe pereţi cu şpaclu
adică: răzuiam eu lacrimile de pe pereți și acest fapt va lipsi
sau lacrimile vor fi lipsite ca urmare a răzuirii (bănuiesc că aceasta-i propunerea, dar exprimarea...)

colțul acela va rămâne, cu siguranță, cumva ceea ce s-a petrecut acolo nu va mai fi
momentan nu am prins ideea decorării într-o algebră clasică (adică precis?)

oferă stare și reușește să mă ducă în nostalgia propusă
finalul nu se putea mai nimerit ca idee, lăsând, vizual, imaginea dintre două tărâmuri

dar cred că era mai potrivit astfel:
Iar uşa, ca o monedă,
Nu va mai vedea
plecarea ta, pe-o față
tristeţea mea, pe cealaltă

spor!
0
@gabriel-nicolae-mihailaGM
Distincție acordată
Gabriel Nicolae Mihăilă
Mă gândesc la bibliotecă ca la un CV emoțional și intelectual. Este ceva intim și îmi place ca punct de plecare. Poemul aduce în față un ciclu de care au parte, cred, cei mai norocoși, cu toate încărcăturile adiacente. Migrarea de la o imagine la alta, cât și de la interior la exterior, îl face fluid.

Mă bucur să te văd pe Agonia, Flaviu. Mai trec. Te salut.
0
@cristina-sirionCS
Cristina Sirion
Este foarte special, o imagine care rotunjeste perfect textul.
Nu am inteles cum au ajuns lacrimile pe pereti, considerand legea gravitatiei. Stiu ca poezia e multa metafora si inspiratie, poate ca exagerez si doar nu ma pot conecta eu personal la ideea asta.
O poezie legata, frumoasa, vizuala, in care m-am imersat fara efort.
0