se-aude cum cade cenușa
din aripi se rupe un zbor
alunecă peste chipul cioplit
în cărbune acest trup
îl porți cu un obraz lipit de soare
celălalt pe umbră

nicio bătaie de inimă nu-i
doar fereastra prin care
se lasă văzută pasărea arsă
luată cu împrumut

a rămas scrumul
și tu în el
de unul singur
oricâte amintiri