noroiul care mi-a pictat obrajii și retina

Cum-necum ați depăşit platitudinile şi ați scris o poezie angajantă, asumată şi chiar cu o urmă de cotidian, care o scoate din locul comun şi fură un zâmbet. Locul unui astfel de poem este CATEGORIC pe prima pagină!!!

Cine vă spune altceva este chiar ranchiunos şi plin de prejudecăți. Ieşiți dim locul comun şi deveniți, neaşteptat MODERNĂ.

Acest paragraf insa nu îmi place. S-ar fi putut şi fără el. Dati-i cititorului sansa sa fie mai istet si mai conectat sentimental decat va asteptati! Daca renuntati la acest paragraf nu pierdeți nimic, mergeti pe incredere!
"acum știu că împăcarea începe cu o vorbă bună"

Dacă trebuie să fiți suparata ca sa scrieti asa, deveniti militanta. Un om imbatraneste atunci cand sufletul il convinge ca e prea batran sa se implice.

Felicitari din nou!

Într-un fel, este aici un exemplu (poetic, desigur) că și din frustrare se poate naște poezie. Sigur, n-am cum să comentez eu, un neinițiat, o asemenea poezie. De aceea, mă voi limita la ceea ce știu mai bine, anume să atrag atenția asupra unor greșeli minore de redactare: „dintr-o dată” (corect, „dintr-odată”, chiar dacă nici mie nu-mi place această modificare ortografică), virgulă lipsă după „să vorbească”.

„cățiva zeci de metri” („câteva zeci de metri”)

Voi începe cu ritmul, există ritm în această poezie, ritm care mă atrage și mă face să merg până la final. Simt vocea autoarei care încearcă să se facă auzită și reușește. Simt acea notă personală care face ca nimeni să nu poată să scrie la fel, chiar dacă folosim același fond de imagini.
O singură observație am, e o mică scăpare în text
„dintr-o dată m-am trezit,”. Corect: „dintr-odată”
Aștept cu interes să mai citesc texte de același calibru sau chiar peste. :)

stimate domn Bogdan, deși nu este apropiat de inima mea versul alb, voi încerca să mă aliniez noilor tendințe literare întâlnite pe acest site. cu mulțumiri alese vă mai aștept cu comentarii și impresii.
D-le George Pașa, mă bucură prezența dumneavoastră, vă mai aștept cu drag.
D-nă Amanda, aprecierea d-voastră mă bucură mult, vă mai aștept cu drag și prietenie.

Doamna Petrov, textul dumneavoastra mi-a adus aminte de anul 2000, cand m-am ratacit in Bran. M-am ratacit atat de tare incat a fost mai usor sa gasesc drumul spre Brasov decat spre pensiunea din Bran. Ce a urmat apoi e prea complicat pentru a putea fi descris intr-un comentariu. Raman insa la parerea ca mai bine dormeam pe-afara decat sa ma sui in microbuzul ala. Si-apoi, cine stie ce-o mai face fata aia care uneori parea ca are ochii verzi, alteori albastri, pe care am cunoscut-o cativa ani mai tarziu? Si parca ma vad cuplandu-ma la un moment dat cu fosta prietena a fostului ei prieten si adormnind beat mort la etajului une vile din centrul Bucurestiului, din care aveam sa plec ingrozit a doua zi de dimineata pentru ca nu imi puteam aduce aminte cine e tipa dezbracata de langa mine cu piciorul in ghips. Pentru dumneavoastra lucrurile astea cu siguranta nu inseamna prea mult, in schimb, pentru tipul de pe sticla goala de Don Papa din fata mea intamplarile astea inseamna totul. Cu toate ca nu exista nici macar un singur interviu inregistrat in limba romana cu Michael Cretu care, sa recunoastem, a fost un geniu. Chiar acum am dat din intamplare peste Cretu & Thiers - When Love Is The Missing Word. Fata aia cu ochi verzi-albastri era Scorpion. Asa ca relatia dintre noi doi nu ar fi functionat niciodata. Cu toate ca eu am alta parere. Dumneavoastra ce credeti?

adormind*
unei*

Foarte bună schimbarea de registru! Textul mă atinge, mă emoționează,făra ca tu să fii apelat la prețiozități. Ești natural, scrii ceea ce te doare, iar versurile sunt cursive. Remarc și tehnica repetiției, care accentuează starea, drumul la mare înălțime. M-aș bucura să mai citesc astfel de texte care denotă o dorință mai veche de-a ta de a ieși din tipare, în urma unor sugestii pe care le-ai primit cu deschidere.

V-am confundat cu un alt autor, dar culmea, totul se potrivește și în cazul dumneavoastră. Părerea mea sinceră rămâne valabilă. Vă doresc mult succes!