Sfârșit de august

dar parca-i coborâtă din melancolia lui. Și așa este: munții unesc când urci și despart când cobori.

Blaga cred că ar fi scris cum ar fi vrut el.:) Mărturisesc că am citit prea puține dintre poeziile lui. Chiar voi căuta să mai citesc. E prea generoasă comparația pornind de la poezioara mea, dar mă bucur mult că ți-a plăcut și îți mulțumesc pentru semn.

ceea ce nu e rău deloc
”noaptea cea grea” nu-mi dă bine la inventar, dar, per total e un text muzical, frumos, de vară care merge bine ca lectură suplimentară în manualele de literatură română chiar și de liceu

ultimele trei (chiar patru) strofe

pentru primele două aș căuta ceva de genul:
(dar trece peste ritmul propus)

Seara cădea pe creste cărunte
și noi ne grăbeam, alungați
noaptea venea

Tot coboram poteci de niciunde
și lupii urlau, depărtat,
peste vâlcea.

la strofa a treia doar aș căuta ceva care să susțină realistic ideea
de ce un cerb și nu urs, l-a văzut cineva?

O mare bucurie comentariul tău! Ai înțeles atât de bine ce am simțit. Îți mulțumesc mult!

Mă bucură mult aprecierea ta. Nu am exersat ritmul. Îmi doream mai demult să scriu despre acea întâmplare și într-o zi ritmul a venit singur. Poate că am citit undeva, cândva, dar nu cred că aici. Anul trecut citeam mai puțin aici. Pur și simplu a venit prima strofă și apoi am construit pornind de la ea, fiindcă mi-a plăcut că mergea descrescător 11-8-5. Mi se întâmplă uneori, dar rar. Îți mulțumesc mult!

Mai bine să fie inclus direct în programa de bac, ce mai tura-vura!

Am pus emoji care râde cu lacrimi în comentariul adresat lui Albert și văd că nu a mai apărut ce am scris după. Am scris așa: Îți mulțumesc pentru comentariul haios. Am zâmbit-chicotit. :)

Am bănuit că era o căprioară sau un cerb pentru că văzusem căprioare la urcare. Plus, nu știu cum să explic senzația, era de mișcare mai ușoară. Despre restul. Nu înțeleg de ce să schimb mai mult ca perfectul cu imperfectul. Seara căzuse. Era deja căzută și a fost un impuls care a declanșat restul, descris cu imperfectul pentru că era în desfășurare după acel moment. Noaptea cea grea, da, nu e o exprimare prea strălucită, dar nu știu cum să o schimb, mai ales că are și dublu sens. Iar nu înțeleg de ce să scot de din de peste vâlcea. E drept că îmi folosește pentru măsură, dar în același timp există expresia de peste drum, prin extensie poate exista și de peste vâlcea, cred. Textul probabil poate fi îmbunătățit. Am mai lucrat pe el o dată la propunerea cuiva. Am făcut o mică schimbare și când l-am pus aici. Deocamdată însă nu știu cum să îl mai modific. Îți mulțumesc mult pentru comentariu și mă bucur că ți-au plăcut ultimele strofe.

Dealuri tăcute, lupii cântă-n amurg, vara se stinge... imagini naturale mai mult decat sugestive.

noaptea aceea care venea nu părea deloc grea, sau așa observ
de aceea seara nu căzuse, ci cădea, adică încă se mai întâmpla asta, ca să fie loc apoi de venirea nopții... acesta era sensul sugestiei
peste vâlcea... nu propune vreo critică, ci pe varianta sugerată pentru prima strofă, așa se leagă ritmul

noaptea aia, chiar și cu dublul sens (la propriu, ori sentimental), pare (îmi pare) mai sugestivă dacă doar venea, ci nu era și grea... dar, e doar un punct de vedere

evident, senzația răzbate, cât și vizualul, chiar și intuitivul cerb se poate observa în tabloul propus care adaugă metafora efemerului, din natură și din sentimente

Leonard, sunt foarte surprinsă. Mărturisesc, precum Butters la DMV, că îmi doream o steluță din partea ta, semn că am corespuns exigențelor, dar nu mă așteptam să o primesc pentru acest text. Îți mulțumesc și mă bucură mult de tot orice semn, anarhic sau nu. :)

Adrian, îți mulțumesc mult pentru trecere și semnul lăsat. Mă bucur dacă am reușit imagini sugestive. :)

Tego, ai dreptate cu ritmul. Nu e perfect. Nu știu dacă să încerc să îl aduc la perfecțiune pentru că ar însemna să sacrific mesajul. Sacrific rima în primul rând, apoi ritmul, iar mesajul îl las nesacrificat, zic eu. :) Noaptea chiar a fost grea, dar nu intru în amănunte.

Remarc ultimele 4 strofe ca tot unitar și îmi oferă senzația că vânez un animal de pradă, precum și emoția de tristețe absurdă și nestăpânită că l-am prins și l-am ucis cu mâinile mele. Ce triste victorii trăim ca să ne simțim vii!
Mai trec cu drag, Forte!

Că lupul a devenit vânat...
Foarte frumos text, cred eu, Amanda!

Iubirea este un animal de pradă, cred. Îți mulțumesc mult pentru lectură și semn!

Mulțumesc frumos!

Să nu spui niciodată... :)
Cu drag!

Mulțumesc mult pentru semnul atât de generos!

Are curgere, ritm...un text fluid și curat.
Nu mi-au sunat bine însă ”noaptea cea grea”, ”de peste” (aș renunța la de), ”alba rază de lună”
Cred că ai potențial așa că aștept și alte poeme inspirate.

pentru observații și pentru încurajare! Îmi sunt foarte folositoare și mă onorează trecerea ta. Voi reveni asupra textului. Sper să găsesc o exprimare mai bună care să păstreze măsura 11-8-5. Am învățat pe un alt forum că există cel puțin încă două variante potrivite (așa spunea poetul Ion Roșioru). Deocamdată nu știu când. Sper să mă viziteze inspirația, dacă va vrea. :)

Pentru semnul generos.

Dar mi-a venit în minte acum și am intrat să verific. Mi-ai dat steluță de două ori pentru același text. Nu știam că e posibil. Vezi, acum dacă apare iar textul în șirul de comentarii, să nu mai dai încă o dată steluță. Poate ai număr infinit de steluțe cum e numărul de vieți la unele jocuri. :))

Nu îmi pare rău!
Înseamnă că nu m-am înșelat prima oară... :)