Poezie
moment infinit indigo
nu mă lua, steaua mea (atât de repede și atât de târziu...)
1 min lectură·
Mediu
Ce rost atât de multă alergare a bogăției
Aur să fie și argint, ochii tăi slăbesc de bunătate
La capete este un bilet bancar
Și în mâinile tale larg deschise este sufletul
Pe care ieri l-ai vândut
A zburat, a țășnit ca o rândunică în căutare de fântâna cu apă
Diavolul este înșelător
Iartă-i
Este un fel de balanță, în toate
A-ți rupe glezna lângă sufletul mamei
Este ca și cum un miliard de stele ți-ar spune
Că nu te-a cumpărat nimeni.
Moment indigo, puful s-a desprins de pe tocuri
A rămas inorogul prin spate și plânge
Apa e tulbure, e un lac
Poate dacă, deja, ai zburat mai departe
Nu se va consemna nimic din pachetul de șervețele
Care a rămas
Pe masă
Larve în tine, de ce te-ai dus atât de subit departe
Stai pe lângă mine
Dacă nu mă mai vezi
Aleargă o secundă și atinge munții cu mâna
Pădurea verde îți va răspunde înapoi
Atinge cu mâinile frunzele
Și ecourile,
În totul ...
00846
0