Poezie
maturizare
1 min lectură·
Mediu
era copil
nu se grăbea să crească
cât despre cuvinte...
gângurea înțelesuri gesticula coptul merilor
bălăngănitul muzical pe o mare ca într-o viață
din când în când
își rezema ochii plânsul abia început
de câte o pasăre
de cântecul mut adâncit înspre sus
prindea ploi în căuș de pitic
din obrajii pufoși punea dimineți
în josul rădăcinilor să rodească
nu o căuta cu lumânarea
nici nod în papură
era de ajuns ce era
i se cuvenea poate unul dintre locurile la o fereastră
era copil
și-a așteptat
să fie iubit
s-a încruntat
aproape nu s-a mai recunoscut
când semenii i-au dictat să creadă:
era cel mai necopil dintre toți.
001.196
0