Martor la convalescența postmodernismului
variantă verslibristă la un fragment neinclus în poemul publicat în volum, „Albăstruiu”
Albăstruiu îmi zice că postmodernismul și-a cam făcut veacul.
Raportul e clar: seamănă cu un tort de pe care unul mai pofticios
a luat frișca folosind brișca, apoi, l-a tăiat în bucăți: una pentru
cel care scrie din cărți, alta pentru mecanicul de sunete goale,
una mică pentru autorul de poezii triumfale, una mai mare
pentru autorul de epopei, alta la fel de mare din care să ciugulească
miile-i de lachei. Și-n fine, când tortul s-a terminat, postmodernismul
a predat ștafeta și-a plecat. Să-i fie de bine caimacul din cafeaua
fierbinte-a gândirii celor ce mai înainte, fini dresori de cuvinte, au făcut
icoană din simțire și vers! Aprig era la mers: străbătea vioi toate
drumurile bătătorite, o lua mereu pe ocolite să nu fie prins cu cioara vopsită,
ascunsă, cu grijă, sub pulpana cosmopolită. Fie-i iertate păcatele toate
că prea mult a iubit poezia din cenușă de mit! Își clădise un sălaș provizoriu,
devenind, mai apoi, prea notoriu, încât cititorul să creadă că-i vreo nouă magie,
bazată pe tehnologie și pe alte răcnete de ultimă oră! Drept îi, depășea poezia erbivoră,
cu pastișe, răstălmăciri deocheate, cu adevăruri deja-spuse, trunchiate.
Dar nu e catastrofă, va rămâne din el ceea ce-i nesupus vreunei norme, defel.
Nicidecum nu-i spus totul, nesfârșit e cuvântul ce va ține mai mult decât
însuși Pământul. Un curent sau vreun altul nu au cum să impună ce cuvânt
să răsară, ce cuvânt să apună, care junghi e mai nobil, care e mai plebeu,
ce culoare s-admiri într-un vis-curcubeu. Curentu-ți provoacă doar vreun junghi trecător,
de nu se întâmplă să-l găsești pe covor, adormit, după opintirea din ușă,
căutând agitat vreo mătușă, să-i deschidă, să-i dea bună-ziua,
când mai simplu-ar fi să strige: „Piua!”.
fac și eu un fel de comentariu pod, completam ceea ce îți scrisesem dincolo
era să completez acolo, dar mi-am dat seama că nu ar fi corect să continui discuția acolo
așa mai fi spus că este așa cum pelicula în alb și negru, nici nu a învățat bine să vorbească, că a și fost pusă la păstrare în cutii din tablă groasă, azi cu smalțul sărit
apoi i-au fost transferate măruntaiele pe suport magnetic
tortul?
și nici măcar frișca nu se mai bate pe îndelete, e de la dozator
după toate etapele urmează atrofierea apoi uitarea
spor!